Ecumenismul si ridicarea lui Antihrist.Fratilor, este un material lung care trebuie citit cu foarte mare atentie

« Corporatiile multinationale si sclavagismul modern

Proorocirea Sfantului Cosma Etolianul, despre vremea lui Antihrist »

Ecumenismul si ridicarea lui Antihrist.Fratilor, este un material lung care trebuie citit cu foarte mare atentie

06/06/2011 de deveghepatriei

de Ieromonahul Vasilisc Hristea

MARTURIA ISTORICA A BISERICII

Cind taranul isi ara ogorul sau si seamana in el griul cel bun, vede dupa o vreme incepind sa rasara semintele. Dar odata cu ele incep a se ivi, ici-colo pe ogor, si alte buruieni straine de felul celor semanate de el. Mai tirziu, crescind griul, odata cu el cresc si acele buruieni straine, si cu vremea incep a se arata cine sunt: unele neghine, altele palamizi, altele spini, si daca nu va avea grija sa le pliveasca si sa le smulga la vreme, in vremea secerisului cu prea putin folos se va alege. Asa, foarte cu asemanare s-a intimplat si se intimpla si azi cu tarina Bisericii lui Hristos, adica intreaga suflare crestin-ortodoxa.
Griul cel bun adica cuvintul Evangheliei, incredintat taranului adica pastorilor Bisericii Ortodoxe, este semanat peste toata lumea. Dar neghinele celui rau, semanate de oamenii diavolului noaptea, adica invataturile mincinoase sau ereziile, neinlaturate la vreme, cauta sa se inmulteasca si sa inlocuiasca invatatura curata a lui Hristos. Cu cit trindavia sau necunoasterea taranului e mai mare, cu atit se pirguiesc nestingherite si neghinele cele rele si otravitoare, ce prin multimea lor mai apoi ajung sa umbreasca cuvintul si invatatura bisericii din care-si hranesc sufletele ortodocsii.
Asa de pilda, prima saminta a neghinei celei rele a fost Simon Magul, care in necredinta sa a voit cu arginti sa cumpere de la Sfintii Apostoli darul Sfintului Duh, spre a face si el minuni si tamaduiri, patima care dainuie pina astazi si poarta numele de simonie. Tot in vremea aceea a aparut si buruiana nemernicilor iudei ce increstinati fiind, cereau cu staruinta a se respecta obiceiuri din legea mozaica de care tocmai se lepadasera, intoarcere la iudaism ce o aflam si astazi in unele ritualuri ale sectelor protestante.
Pe masura ce buruienile blestematelor erezii au inceput a creste, a se indesi si a inabusi saminta cea buna si curata a Evangheliei lui Hristos, Biserica a ridicat impotriva pe sfinti drept scut de aparare, care s-au adunat de-a lungul vremii in Sapte Soboare a Toata Lumea. La aceste Adunari ale Ortodoxiei, Sfintii Parinti au grait cu biruinta impotriva ereticilor ce se numeau pe sine crestini dar nu marturiseau ortodox invatatura de credinta, blestemindu-i deopotriva cu evreii si paginii. Da, Biserica lui Iisus Hristos cea dreptmaritoare de la Rasarit are acesti sapte stalpi nezdruncinati pe care s-a zidit duhovniceste, adica cele sapte Sinoade Ecumenice, a toata lumea. Cel dintai a fost la anul 325 in Niceea Bitiniei in timpul Sfintilor imparati Constantin si Elena. Iar Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787 s-a facut pentru cinstirea sfintelor icoane unde 479 de Sfinti Parinti au dat anatemei pe toti ce au indraznit si vor mai cuteza a ridica hule impotriva sfintelor icoane.
Dintre cei mai inversunati hulitori amintim aici pe netrebnicul preot ce nu recunostea dumnezeirea lui Hristos, numitul Arie, parintele de mai apoi a tot umanismul european, pe nevrednicul arhimandrit Eutihie pe ale carui erezii impotriva firii Mintuitorului si astazi se zidesc mincinoasele biserici ale coptilor, melchitilor, armenilor si persanilor. Ce sa mai pomenim despre anatemizarea tuturor multimilor de imparati si ierarhi ai vremii care prin lepadari de invatatura ortodoxa au ajuns hulitori ai Maicii Domnului si sfintelor icoane?
Spre inteleptirea tuturor celor ce vor urma intru adevar Calea Ortodoxiei, Sfintii Parinti adunati la cele Sapte Soboare au intocmit legi bisericesti numite Sfinte Canoane pe care le-au pus drept cirma a Bisericii, dreptare sfinte ce si astazi isi pastreaza in Biserica aceeasi tarie si valabilitate, dupa cum Sfintul Fotie cel Mare graieste: „Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o poticneala si, mai presus de toate, cele ale credintei. De te-ai departa citusi de putin, pacatuiesti pacat de moarte… Si toti cati pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata.”. Si peste toate Soborul VII intareste: „Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere in Predania pe care am pazit-o cu evlavie pana acum. Deoarece toti cati s-au pastrat inlauntrul Sfintei Biserici Ortodoxe, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri.”

DEZBINAREA CEA MARE

    Am vazut mai inainte cum toti ereticii au dus lupta de dezbinare a turmei Bisericii prin rastalmacirea scripturilor si aducerea de pareri noi, pline de inselare, pe care le credeau adevaruri.
Asa s-a intimplat si la anul 1054, vreme in care s-a petrecut desprinderea de Biserica Ortodoxa a intregului Apus latinesc in frunte cu papa Romei. De atunci, papa s-a proclamat singur intiiul „sfint parinte”, om infailibil fara de pacat inaintea caruia Biserica trebuia sa se supuna, iar din aceasta prea mare mindrie draceasca a inceput sa aduca schimbari invataturii apostolice al carei urmator se credea.
Atunci Hristos Dumnezeu nu i-a mai rabdat indaratnicia si trufia omeneasca si l-a taiat din via Sa dupa cuvintul Apostolului Pavel rostit in Epistola catre Timotei: „Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.” (II Timotei 4.3-4)
Pina astazi, invataturile gresite ale unui om ce si-a intemeiat o biserica fara Hristos sunt tinute de intregul Apus, o intreaga omenire ce se crede minuita prin omul-papa. Urmind primului papa ce a strimbat prin filioque Crezul intocmit de Sfintii Parinti la primul Sobor al Crestinatatii, TOTI papii de mai apoi nu au renuntat la aceasta eretica innoire, ba mai mult, au modificat data praznuirii Sfintei Invieri, au introdus slujirea cu azima ca evreii, botezul este facut prin stropire nu prin afundare. Toate aceste si multe alte hule aduse dreptei credinte au departat de la catolici harul Duhului Sfint.
Inchipuit ca primul om al crestinatatii, ales de Hristos pentru a stapini lumea, papa si urmasii lui au trecut prin sabia cruciatilor intreaga ortodoxie. Si prin aceasta au aratat cum singuri s-au despartit de Una Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Iar din frica sau nestiinta, poporul latinesc si apoi toti apusenii l-au urmat pe omul-papa in greseala lui.
Dimpotriva, ortodocsii s-au departat grabnic de el si au marturisit dreapta credinta, deoarece un episcop – fie el patriarh ori papa – inceteaza a mai fi episcop din clipa in care a incetat a mai fi ortodox, dupa cum intareste si Sfantul Isidor Pelusiotul (n.360):  “Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost insuflata de Duhul Sfint, ceea ce ii arata necredinciosi, ori se cred mai intelepti decit Sfintul Duh, si asta inseamna ca sunt smintiti” (Migne 78 A). Iar Sfintul Vasile cel Mare (+380) adauga: „Vadita necredinta a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfisie dinlauntru oile cele intelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, inselindu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei. Ce lucruri indraznete nu au facut acesti innoitori? Din aceasta pricina, i-a despartit Biserica, deoarece ei s-au rupt de dreptmaritori si au facut mincinoasa adunare. Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe Sfintii Parinti impreuna cu voi care apara Ortodoxia, sfinti care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei. Crima este nepazirea Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pina la sfirsit nu pentru averi, nu pentru slava, ci pentru a dobindi de obste comoara credintei sanatoase si sa raminem luptindu-ne pentru adevar.”
Toate inovatiile umano-papiste in invatatura si cultul Bisericii au fost radacinile din care s-a zamislit o si mai grozava prapadenie: idolatria omului, inchinarea la omul-zeu, adica umanismul, temelia de mai apoi a tuturor inselarilor contemporane.

ECUMENISMUL SI IDOLUL UMANIST

Invatatura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostita de catre Sfintii Apostoli, de catre Sfintii Parinti si de catre Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este urmatoarea: Ereziile nu sint Biserica si nici nu pot fi Biserica. Pentru aceea in aceste false Biserici nici nu pot exista Sfinte Taine, si mai cu seama Taina Impartasirii – aceasta Taina a Tainelor; fiindca tocmai Sfinta Impartasire este totul si toate in Biserica, adica Insusi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Intiiul Apostol in Epistola catre Tit, cu puterea pe care a primit-o de la Hristos Dumnezeu-Omul, da porunca: De omul eretic, dupa prima si a doua sfatuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai ca nu se desparte de “omul eretic”, ci-i da aceluia si pe Domnul Insusi, in Sfinta Impartasire, se mai gaseste oare in sfinta credinta apostolica si dumnezeiasca?
Raspunde Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ce porunceste cu glas de tunet: “Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a ingaduit lor sa lucreze ceva ca si clerici, sa se cateriseasca.” Iar Canonul 65 al Sfintilor Apostoli hotaraste: “Daca vreun cleric sau mirean intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
In timpul vremurilor Apostolice, Apostolul Pavel dezvaluia in Epistola catre Tesaloniceni ca deja “taina faradelegii se si lucreaza” (II Tesaloniceni 2:7). Aceasta taina ticaloasa era planul secret al diavolului pentru o noua cadere a omului si pentru apostazia crestinilor. Am vazut cum aceasta vicleana lucrare impotriva crestinilor a fost faptuita de dusmanul omenirii mai ales prin erezii sagetate asupra dreptei credinte Ortodoxe, singura credinta prin care oamenii devin membrii ai Bisericii si sunt mintuiti intru Hristos.
Sfantul Vasile cel Mare scrie ca cel viclean foloseste urmatoarea tactica: a vazut blestematul ca propovaduirea Scripturii s-a ridicat din Rasarit si de acolo s-a raspandit catre Apus si restul lumii, prin urmare a sadit semintele apostaziei tot in tinuturile din Est si de acolo a izbutit sa le imprastie in restul lumii.
In Rasarit aceste erezii au fost invinse, Ortodoxia a triumfat si aceasta biruinta o praznuim in Duminica Ortodoxiei. In Apus, totusi, oamenii au fost infranti. Au stat impotriva Ortodoxiei si au cazut prada ereziei papismului. Au parasit corabia Bisericii Ortodoxe si au vislit in larg, cirmuiti de un om, departe de  invatatura curata a lui Hristos.
Catolicismul s-a ridicat prin respingerea si inlocuirea invataturii ortodoxe despre Biserica, latinii proclamind dogme eretice despre intiietatea si negreselnicia papei, adica a omului pamintesc, contrar Sfintei Scripturi care aminteste in prima Epistola a Sfintului Apostol Ioan (I Ioan 1:8,10): Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui Hristos nu este intru noi.
Sfintul Iustin Popovici spune cum din aceasta erezie latina ce a devenit universala s-au nascut si se nasc fara incetare alte erezii: Filioque, scoaterea epiclezei adica a chemarii Sfintului Duh la Sfinta Liturghie, introducerea harului creat, azimele, purgatoriul, cumpararea de merite prisositoare, invatatura scolastica privitoare la mintuire si viata, papo-centrismul, “sfinta” inchizitie, indulgentele, uciderea pacatosului pentru pacatul savirsit, iezuitismul, politizarea clerului, laicizarea administrativa si tot umanismul social.
Dezbinarea si despartirea umanista eretica intre dragoste si adevar este ea insasi o dovada a lipsei credintei in Hristos Dumnezeu-Omul si a pierderii cumpenei si gindirii sanatoase duhovnicesti. Pentru aceasta Sfintul Pavel ne atentioneaza in Epistola catre Coloseni: Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos. (Coloseni 2:8).
Dar cea mai clara marturie a dezbinarii adusa Bisericii Ortodoxe de papism este insasi dezbinarea catolicismului in miile de culte protestante contemporane. Protestantismul este cea mai apropiata si credincioasa odrasla a papismului, care prin gindirea sa profund neortodoxa se arunca din erezie in erezie si se ineaca fara incetare in feluritele otravuri ale ratacirilor eretice. Pe linga aceasta, trufia papista si nebunia “infailibila” domnesc in chip desavirsit in sufletele credinciosilor protestantismului, pustiindu-le. In principiu, orice protestant este un papa de sine statator, preot infailibil in toate chestiunile de credinta; iar lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasca in alta, al caror sfirsit este iadul.
Tot Sfintul Iustin Popovici ne invata ca numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene este ecumenismul. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul in frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sint nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de “a-tot-erezie” – pan-erezie. De ce? Fiindca, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anume insusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeu-Omul in intregime si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este “legiune”.
Asa stind lucrurile, ecumenismul papisto-protestant, cu biserica sa mincinoasa si cu crestinismul sau mincinos, nu are iesire din moartea si din chinul sau, daca nu se va pocai din toata inima inaintea Dumnezeu-Omului, Domnul Hristos, si a Bisericii Lui Ortodoxe. Pocainta este leacul pentru orice pacat, leacul dat fiintei omenesti, celei dupa chipul lui Dumnezeu, de catre singurul iubitor de oameni.
Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornicesti a lui Hristos si cu intreaga Predanie ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu ingaduie existenta altor Taine in afara ei, nici nu le socoteste Taine, pina la venirea prin pocainta din “biserica” eretica, adica dintr-o biserica mincinoasa, in Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Cita vreme cineva ramine in afara de Biserica si nu va recunoaste toate invataturile de credinta ortodoxe, unul ca acesta este pentru Biserica eretic si, in chip de neocolit, se gaseste in afara impreuna-unirii mintuitoare: Fiindca ce partasie poate fi intre dreptate si nelegiuire? Ce partasie poate sa fie intre lumina si intuneric? (2 Corinteni 6:14) dupa cuvintele Sfintului Apostol Pavel in Epistola a doua catre Corinteni.
Toti Sfintii Pãrinti strigã intr-un glas: de la Rãstignire Biserica s-a fãcut jertfitoare, de la Inviere Biserica este biruitoare, si de la Cincizecime Biserica este desãvirsit-mintuitoare. Numai Biserica Ortodoxã reuneste toate aceste harisme, cãci numai ea este Biserica cea Una, Sfintã, Soborniceascã si Apostoleascã, de la Intemeietorul si Capul ei – Iisus Hristos. Numai Biserica Ortodoxã a biruit veacurile neatinsã, nepãtatã si neintinatã, numai Biserica Ortodoxã a dãruit lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste, numai Biserica Ortodoxã va fi singura ce va purta rãzboi impotriva falselor biserici ce vor incerca sã o uzurpe.

GLOBALIZAREA ECUMENISTA SI IMPARATIA LUI ANTIHRIST

Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta si a pazi adevarul in cele despre mintuire este din ce in ce mai anevoios. Adevarul este persoana lui Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Pe acest Adevar Intrupat, omul modern, „omul nou” nu il mai primeste, il reinterpreteaza dupa norme umanist-rationaliste, cautindu-l in puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc., croindu-l dupa chipul si asemanarea lui decazuta.
„Ispita neamului celui de pe urma a si sosit mai grozav acum” – graieste Sfintul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) – „cu apropierea venirii lui Antihrist, incit ameninta sa-i piarda si pe cei alesi. Si nu-i atit de primejdioasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamintesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe Crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sint dusmani ascunsi, cu atit mai primejdiosi, cu cit cred ca sint frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapinitorului aces­tei lumi. Predica lor e ca o hrana care a inceput sa se strice si, in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o ma­ninca. Ei aduc tulburare in rindurile Crestinilor. Acestia sint ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: «Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela» (Matei 24:5). Vorbesc si fratii mincinosi de sfinta si prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie, de unire si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cit e de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor! Cit e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele filosofice si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adinc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea la un idol care se numeste om”.
In anul 1906 in mediile protestante, ia fiinta asa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului si principiilor democratice de libertate, egalitate si fratietate.
Sa nu ne lasam amagiti. Exista si un “dialog al minciunii”, atunci cind cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8:44). Urmatori raului sunt toti impreuna-lucratorii, cei de buna voie sau fara de voie, cind ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la “adevarul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu exista “dialog al dragostei” fara dialogul adevarului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Romani 12:9).
Dar toti care vorbesc de unire nu au inteles de ce Hristos a venit in lume. Ei cred ca Dumnezeu a venit ca sa predice un mesaj etic si artificial ca al lor, ca El a venit ca sa ne invete cum sa traim in lume ca buni cetateni. Ei vor ca aici sa le fie pamantul fagaduintei castigat prin respectarea regulamentara a Legii lui Dumnezeu. Acei falsi „crestini” ce vorbesc de „regate crestine”, „natiunea lui Dumnezeu”, „crestinism mondial”, „crestinism democratic”, „unirea bisericilor”, nu-si dau seama cat de mult asteptarile lor se aseamana nationalismului mesianic al evreilor sionisti care l-au vrut pe Hristos ca imparat al lumii. Acestia toti – numiti dezbinatori -, nu-l vor pe Hristos asa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor in paini. Ei nu vor un Hristos umil si ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care sa ceara celor ce-I urmeaza doar smerenie si rastignirea in taina a suferintei pe pamant. Ei vor un hristos care sa li se supuna, un hristos care sa-si doreasca imparatia lumii.
Iertati-ma domnilor ecumenisti, dar ati confundat conceptele. Sfintul Nicolae Velimirovici va va spune ca una este pacea sociala si politica, alta e impacarea credintelor. Si una este egalitatea in drepturile si indatoririle cetatenesti, si alta este egalizarea credintelor. Crestinilor li s-a poruncit cu strictete sa fie milostivi fata de toti oamenii, fara deosebire de credinta, dar, in acelasi timp, si tinerea cu strictete a credintei lui Hristos. In calitate de crestin, va puteti jertfi pentru cei de alta credinta atit averea, cit si viata, dar nicidecum si adevarul lui Hristos – fiindca averea si viata sunt proprietatea fiecaruia, iar adevarul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire – in aceasta lipsa de discernamint. Din aceasta lipsa de discernamint a venit si confuzia din sufletul ortodocsilor ecumenisti.
Putem spune ca secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserica. Ea este aceea care ii falsifica adevaratul duh, adevarata atmosfera. Desigur, trebuie sa spunem din nou ca ea nu afecteaza Biserica, ci madularele Bisericii, caci Biserica este adevaratul si Sfintul Trup al lui Hristos. De aceea ar fi mai bine sa vorbim de secularizarea madularelor Bisericii.
Uimitor, majoritatea ecumenistilor ortodocsi doresc din toate puterile sa dialogheze cu eterodocsii, nu insa si cu ortodocsii. Pe ortodocsii care dezaproba deschiderile lor ecumeniste ii caracterizeaza fanatici sau fundamentalisti, pentru a-i scoate din lupta. Uita insa сa fanatici nu sunt doar antiecumenistii radicali ce folosesc antiecumenismul ca sa formeze grupari schismatice, ci si ecumenistii radicali, cita vreme incearca sa impuna perspectiva lor individuala in Biserica, fara sa se intereseze daca aceasta exprima invatatura Sfintilor Parinti si constiinta Bisericii. Extremele se intilnesc si formeaza doua fete ale aceleiasi monede. Foarte rar, sau chiar niciodata, un teolog ortodox care dezaproba felul in care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat sa ia parte la acestea, si dасa, din greseala, ia parte, ecumenistii se vor ingriji de inlocuirea lui.
Dar nu trebuie sa dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia ca demolarea din interior a Ortodoxiei, adica a Bisericii lui Hristos, ar insemna de fapt distrugerea a insusi Crestinismului. Ca, daca nici una dintre bisericile actuale nu poate pretinde ca este adevarata Biserica a lui Hristos, atunci o combinare a lor nu va duce nici ea la alcatuirea acestei Biserici unice, sau nu in modul si in rostul in care a intemeiat-o Hristos. Si daca toate aceste Biserici crestine nu exista decit in masura in care se pot raporta una la cealalta, atunci nici o insumare a lor nu va putea rezulta intr-o Biserica absoluta, caci o atare insumare va trebui si ea sa se raporteze la alte organizatii “religioase”. Si iata cum ecumenismul “crestin” nu va putea sa sfirseasca decit in sincretismul unei religii mondiale. Caci, intr-adevar, acesta este scopul nemarturisit al ideologiei de tip masonic, care inspira si anima “Miscarea Ecumenica”, ideologie care, la ora actuala, a patruns atit de adinc in constiinta celor care participa la asa-zisul dialog ecumenic, incit pentru crestinismul denaturat de astazi urmatorul pas logic care se prefigureaza este intrarea in comuniune cu religiile necrestine.
„Vine timpul, si nu e departe – prooroceste Sfantul Lavrentie al Cernigovului – cand foarte multe biserici si manastiri se vor deschide in slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri si acoperisurile bisericilor cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Cand se vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele ca va veni vremea imparatiei lui Antihrist si el va fi pus imparat”.
Toti credinciosii trebuie sa inteleaga ca in viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost in vremurile de odinioara si nici ceea ce ni se pare ca este ea astazi. Liturghiile vor continua sa fie tinute si bisericile vor fi pline de oameni, dar adevarata Biserica nu va mai avea nici o legatura cu acele biserici ce astazi apartin ortodoxiei oficiale, legiferata si promovata de organele de stat, si nici cu acei clerici ce si-au vandut credinta. Biserica va ramane acolo unde este adevarul si va deveni din ce in ce mai greu de descoperit in anarhia duhovniceasca ce ni se pregateste. Ceea ce astazi gandim, cunoastem si credem despre biserica, preot si liturghie, in viitor vor fi asa de schimbate incat vor deveni simpla figuratie, ecumenista parodie. Si proorocia de mai sus continua: „Luati aminte la toate cele ce va spun caci totul se pregateste cu mare viclenie. Toate bisericile si toate manastirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti in ele. Antihrist va fi intronat ca imparat in marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhului. Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra in ele ca sa se roage, caci in ele nu se va mai aduce jertfa fara de sange a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica.”
Pentru a nu cadea in aceste prapastii ale duhului, Sfantul Dorotei ne invata: „Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva, decat numai daca se preface in chipul faptei bune”. Dupa cum si Sfantul Apostol zice: „Ca insusi diavolul se preface in inger de lumina”.
Ce vor trebui sa faca ortodocsii atunci cand isi vor vedea episcopii in comuniune cu ereticii? Asadar, credinciosii trebuie sa aiba curajul de a nu urma gloatele, rudele, vecinii sau instinctul. Dintre ortodocsi, numai cei dreptcredinciosi vor continua lucrarea Sfantului Duh, vor purta nerupta Traditia Ortodoxiei. Adevaratii preoti vor fi cei ce vor trai, gandi si invata asa cum Sfintii Parinti ar fi facut-o. Totdeauna Hristos Dumnezeu va randui prin putinii alesi ai Sai ducerea mai departe a Crucii. Atunci vom vedea cum Biserica universala nu va sta in cei multi, ci dimpotriva, „turma cea mica” va alcatui desavarsit deplinatatea Tainelor, Trupul Bisericii. Credinciosii nu vor mai avea nevoie de administratie ori de alte ingradiri, pentru ca acea unitate ce va exista intre ei va fi cel mai dumnezeiesc mod de a fi: impreuna-patimire pentru dreapta credinta si cuminecarea din acelasi Trup si Sange al lui Hristos, comuniunea in Duhul cel Sfant. Atunci lamurit vom vedea cum Sfanta Traditie Ortodoxa leaga pentru vecie Biserica luptatoare cu Biserica primelor veacuri, cu Biserica biruitoare din ceruri. Asa se va pastra adevarata Biserica nevatamata, sub pogorirea vesnica a Duhului Sfint acolo unde este Ortodoxie. Iar unde este adevarata Ortodoxie acolo este si adevarata mintuire.
Vorbind despre „dumnezeul” lumii moderne, Cuviosul Parinte Serafim Rose spune ca „omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cit mai fidel dupa tiparul noilor vremuri, preocupat de stiinta si afaceri; de fapt una dintre intentiile primordiale ale gindirii moderne a fost aceea de a confectiona un asemenea dumnezeu”. Asadar oamenii si-au schimbat nu doar gindirea despre Dumnezeu, ei au schimbat insusi „dumnezeirea” de care se vor condusi, nascind un „nou dumnezeu” care se deosebeste vadit de Dumnezeul Vechiului si Noului Testament cunoscut si iubit de crestini.
Acest „dumnezeu” nu reproseaza fapturii incalcarea Scripturilor, nu mustra pacatul, nu pedepseste reaua credinta, nu cearta faradelegea. Dimpotriva, iubeste impotriva adevarului, uneste impotriva dreptatii, inlatura muceniceasca jertfelnicie in Hristos prin promovarea impacarii cu ratacirile necredinciosilor, indragind global si nivelator intreaga suflare. Nu indispune, nu supara, nu deranjeaza. Nu cere si nu impune un singur Domn si Dumnezeu, un singur crez, un singur botez, o singura invatatura de credinta, o singura Biserica, un singur adevar – viata si moartea pentru Hristos. Acest „dumnezeu liberal” care ingaduie si pune totul mai presus de vietuirea in dreapta credinta si de mintuire, executind constiincios ceea ce cere democratia si societatea, nu este Dumnezeul Apostolilor si al Mucenicilor – Hristos Cel Rastignit si Inviat – Adevarul vesnic. Este vicleana marioneta care, supunindu-se orgoliului indreptatirii si revendicarilor, reformelor, inovatiilor si tuturor capriciilor si razvratirilor „drepturilor omului” – supune si manipuleaza el insusi prin aceasta pe cei ce au lepadat povara Crucii, straduindu-se sa ofere omenirii chipul vesniciei si al desavirsirii in tinutul blestemat al neodihnei acestei lumi pamintesti.
Iata cum locul lui Hristos Cel hulit si batjocorit, lepadat si alungat dintre oameni pentru preamarea Sa iubire intru dreptate este luat astazi in constiinta societatii de stapinul veacului si al intunericului, de cel ce neizbutind odata sa fie „dumnezeu” se strecoara astazi blind, duios si compatimitor in sufletele ateilor „religiosi”, apostatilor „crestini” si nihilistilor „ortodocsi” ecumenisti care cred in mincinoasele fagaduinte numite: pace, dragoste, libertate, toleranta, reconciliere, liniste, bucurie, fericire, dezvoltare, confort, progres, cultura, arta etc. Daca Europa ar fi ramas crestina, s-ar fi laudat cu Hristos, nu cu a sa cultura.
Acest „dumnezeu” al falsei dumnezeiri, anti-dumnezeiesc, anti-evanghelic, anti-ortodox, sfideaza Predania si invataturile Sfintilor Parinti, inlatura din vietuirea crestinilor dogmele, canoanele, rinduielile Bisericii lui Hristos. Unui astfel de anti-dumnezeu i se inchina astazi omenirea, in numele lui se organizeaza intrunirile ecumeniste, de la el cersesc mintuirea crestinii si doresc pacea paginii. El va darui unitatea tuturor „religiilor” si confesiunilor, in duhul lui graiesc ecumenistii Bisericii, pe acesta il asteapta in Ierusalim, dinainte de Hristos, evreii si toate popoarele. Aceasta „entitate” lipsita de identitate teologica si neintemeiere dogmatica, ce imprumuta cameleonic numele tuturor dumnezeilor popoarelor pagine dar si al adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos, este din ce in ce mai prezenta in intreaga lume, facindu-se simtita pina si in gindirea majoritatii ierarhilor, preotilor si teologilor Bisericii, atinsi de duhul lumesc al acestor vremuri. Aceasta umbra ascunsa indaratul numelui Iisus Hristos insa in duhul antihristului-zeu, organizeaza astazi pentru participantii crestini ortodocsi conferinte, seminarii inter-religioase unde se semneaza tratate si aliante si se impartasesc laolalta, se savirsesc rugaciuni si slujbe „comune” cu toti cei ce „cred” si au o „religie”: evrei, budisti, hindusi, musulmani, iar dintre crestinii eretici: protestanti si neoprotestanti, catolici, greco-catolici, monofiziti si monoteliti – fapte fara precedent in istoria Bisericii!
Aceasta imbratisare ecumenista insufla ideea ca Biserica Ortodoxa doreste alaturarea de partile “crestine” aflate in dezbinare si ratacire, si da dreptcredinciosilor un duh de apartenenta la o Biserica fragmentara, nedesavarsita inca. Dar oare, noi ortodocsii, suntem in aceeasi corabie cu protestantii, catolicii, musulmanii, evreii? Credem ca ORTODOXIA ESTE INSASI CORABIA si ca nu trebuie sa ni se dea sau sa ne cerem de la altii, in mod democratic, locul ce-l avem de 2000 de ani, dat de Insusi Hristos prin Duhul Sfant la Cincizecime!
Orice impreunã-rugãciune este interzisã de cãtre Sfintele Canoane din motive ecleziologice serioase. Impreunã-rugãciune savirsesc ierarhii ortodocsi cu romano-catolicii si cu alti crestini neortodocsi la intrunirile ecumeniste. Dar nici rugãciunea reprezentantilor diferitelor religii in acelasi loc, cu rindul si pentru acelasi scop nu poate fi acceptatã de cãtre constiinta crestina ortodoxã din mai multe motive:
- Deoarece dumnezeii cãtre care se roagã reprezentantii celorlalte religii sunt mincinosi. Profetul David spune cã “toti dumnezeii neamurilor sunt draci” (Psalm 95, 5) si cã “urechi au si nu vor auzi” (Psalm 113, 14). Hindusii, de exemplu, cred intr-o sumedenie de zeitati. Sintoistii cred in sufletele inaintasilor si cinstesc zidirea in locul Ziditorului (soarele, luna, etc). Budistii au un dumnezeu impersonal. Iudeii si musulmanii cred intr-un dumnezeu monopersonal, considerind ca blasfemie credinta in Dumnezeul Treime si in dumnezeirea lui Hristos. Cum putem noi, crestinii ortodocsi, sã luãm parte la rugãciuni acolo unde nu se dã nici o importantã dumnezeului cãtre care se indreaptã rugãciunea, considerindu-se suficient faptul cã te rogi la un oarecare zeu? Astfel de situatii unesc participantii si privitorii in mentalitatea “New Age” ce tine de duhul masonic sincretist. Iar aceastã situatie nu este numai impotriva Sfintelor Canoane, ci si a Vechiului Testament.
Ar fi acceptat vreodatã profetul Ilie sau altul dintre profeti sã ia parte la asa ceva? Este cunoscut faptul cã profetii au propovãduit lupta neincetatã impotriva oricãrui fel de sincretism religios si cei mai multi dintre acestia au fost alungati si ucisi din acest motiv.
Ar fi primit vreodatã Sfintii Apostoli si nenumaratii Sfinti Martiri si Mãrturisitori ai credintei noastre o astfel de impreuna-rugaciune si comuniune cu ereticii si paginii de dragul pacii si iubirii? Cum indrãznim noi astãzi sã faptuim impotriva lor, a Profetilor, a Apostolilor, a Martirilor si a Sfintilor nostri Parinti?
Toata mascarada ecumenista are radacinile in negura trecutului si urmeaza un plan deja facut. Chiar acum, in vremurile noastre, fiinteaza o mare grupare religioasa ce cuprinde toate religiile pamantului, numita masonerie, ce a fost deja imbratisata de cei mai progresisti lideri ai lumii. Cu amestecul sau ideologic poate impaca in mintile celor inselati, toate deosebirile religioase ale omenirii, putand depasi cu mult obstacolele si dificultatile unirii pe care diferite religii le intalnesc. Ce ratiuni se vantura acolo, de sunt asa de convingatoare pentru a impaca contrariile dogmatice ale diferitelor culte, ca pana la urma sa inlature „dezbinarea” dintre religii si sa avanseze exponential catre unirea tuturor?
Intai de toate, masoneria este o religie oculta cu mistere bine pazite, ce initiaza treptat in inchinarea la un dumnezeu necunoscut dar proclamat universal, un fel de „suflu divin” ce, zic ei, peste veacuri a stat la baza tuturor crezurilor religioase. Aceste conditii nu le poate implini decat diavolul, fiinta cu mii de chipuri ce-l uraste de moarte pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
Consiliul Ecumenic functioneaza ca o imensa loja masonica. Precum in lojile masonice nu se discuta subiecte religioase, pentru a se evita certurile dintre membri, tot asa in Adunarea Ecumenica nu se discuta despre adevarurile de credinta ce deosebesc diferitele confesiuni. Francmasoneria cere membrilor sa fie credinciosi fiecare dumnezeului lui dar toti sa-l cinsteasca pe Marele Arhitect, asemenea Consiliul Ecumenic cere membrilor ca fiecare participant sa respecte si sa fie tolerant fata de dumnezeul celorlalti. Atit timp cit aceste comunitati se folosesc de numele dumnezeu si vorbesc despre dumnezeu ca despre putere sau forta care nu are principii reale, un adevar real, atunci acest dumnezeu poate deveni o umbrela, o justificare practic pentru orice. Razvratirea este pricina caderii dracilor din ceruri, dar cea mai groaznica razvratire aici pe pamint este sa folosesti numele lui Dumnezeu pentru a intemeia o noua religie crestina universal-ecumenica ce sa stringa ca intr-o mare biserica toate religiile lumii. Acest lucru alaturi de unirea religiei cu politica pregateste calea lui Antihrist.
Cum nu conteaza diferenta dintre dumnezeii membrilor francmasoni, tot asa nu conteaza felul cum este inteles Hristos de diferitii ecumenisti. Se discuta in loijle masonice despre toleranta, unitate, dreptate, libertate, fraternitate, acelasi lucru face si Consiliul Ecumenic, unde se vorbeste despre reconciliere, unitate, dreptate sociala si libertatea individului. Fac masonii politica si lupta pentru un guvernul mondial si uniune europeana, aceleasi lucruri le doresc si le sustin si ecumenistii. De ce aceste asemanari? Pentru ca Adunarea Ecumenista este condusa de francmasonerie, iar francmasoneria este condusa de evreii satanisti.
Sa nu va fie de mirare. Toata mincinoasa teologie ecumenista nu cauta altceva decit inrobirea omenirii intr-o noua ordine sociala care intr-un nou spirit va cauta formarea unei super-rase dintr-o elita spirituala care va sprijini miscarea new-age. Noua religie pentru crestini se va imbraca cu hainele crestinismului pentru a se face primita de evrei, musulmani, budisti, iar in acest fals crestinism toate religiile se vor uni pentru a-i aduce inchinare Antihristului ca dumnezeu al tuturor.
Unirea ecumenista a religiilor sub umbra masoneriei va fi posibila deoarece toate religiile lumii asteapta in momentul de fata venirea unui Mintuitor. Crestinii asteapta reintoarcerea lui Hristos, musulmanii l-asteapta pe Iminam Mahdi, budistii asteapta venirea lui Budha, hindusii asteapta reintoarcerea lui Krishna, iar iudeii asteapta venirea lui Mesia. Ideea prin care toate religiile trebuie sa se uneasca pentru a aducea pacea pe pamint este falsa. Aici vedem viclenia lui Satan care se va opune lui Hristos pretinzind ca este Hristos.
Arhitectii Noii Ordini stiu ca globalizarea va fi irealizabila daca, mai intii, religiile nu se vor imbratisa si nu vor inceta sa separe oamenii planetei prin marturisirile de credinta. Stiu ca nu sunt suficiente elementele politice si economice. Stiu de asemenea, ca dialogurile intercrestine si interreligioase, ce acum se desfasoara, vor conduce la o unitate exterioara: ,,vazuta”, fabricata, si pentru aceasta organizeaza un program de colaborare ca sa uneasca la inceput confesiunile crestine, iar apoi restul religiilor, astfel incit recunoasterea diferentelor sa deschida calea unitatii religioase si a tuturor libertatilor.
Asa va arata, fratilor, new age – noua religie  ce va robi sufletele in noua ordine mondiala adica imparatia lui Antihrist. Satan va fi tatal falsului mesia, inselatorul antihrist ce va pretinde ca aduce pacea, prosperitatea si progresul, dar prin compromis si unitate va deschide o noua era a constiintei globale ce in final va insemna distrugerea.
Cind politica, finantele si socialul vor fi unite sub un singur conducator, atunci neo-religia nu va mai ingadui „dezordinea”, nu vor fi credinte „autonome” sau certuri din cauza „dumnezeilor”. Diavolul cu trup de om va sta in templul lui Dumnezeu ca dumnezeu si toti oamenii de pe pamant ale caror nume nu sunt scrise in cartea vietii, ii vor aduce inchinare in cadrul unui cult religios, deoarece Fiarei „i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca, si i s-a dat ei putere peste toata semintia, poporul si limba si neamul. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.” (Apocalipsa 13.7-8) Pentru acei oameni, doar o religie va exista, religia lui Antihrist.
Daca masoneria europeana viseaza realizarea Statelor Unite ale Europei, in schimb masoneria universala, care este subordonata sionismului international, viseaza realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducator mondial intr-un guvern mondial.
Adevaratul scop al ecumenistilor este acelasi cu al masonilor si al evreilor: acela de a stapini lumea, iar pentru aceasta au nevoie de a distruge toate religiile, de a rasturna toate guvernele pentru a pregati lumea de stapinirea lui Antihrist. Si cind neamurile i se vor inchina pentru a trai in indestulare si pace, atunci vor avea parte de cel mai mare razboi.
Erezia ereziilor adica ecumenismul, nu poate insela pe ortodocsi decit prin paginizarea ortodoxiei, prin crearea unei noi biserici apostate, care va fi la plinirea vremii mireasa lui Anticrist, asa cum ne arata proorocirea din Apocalipsa, in care desfrinata care este biserica apostata, sta calare adica este purtata de fiara, care este insusi Antihristul.

CORABIA ORTODOXIEI

Cuviosul Serafim Rose spune ca intr-o epoca de intuneric si inselaciune aproape universale, cind pentru cei mai multi asa zisi “crestini”, Hristos a devenit tocmai ceea ce invatatura ortodoxa denumeste Antihrist, Biserica Ortodoxa a lui Hristos este singura care pastreaza si comunica harul lui Dumnezeu. Aceasta este comoara fara de pret a carei existenta chiar lumea asa-zisa crestina nici macar nu o banuieste. Caci lumea “crestina” da mina cu fortele intunericului pentru a-i insela pe credinciosii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi incit sa creada ca “numele lui Isus” ii va salva chiar din mijlocul apostaziei, si blasfemiilor in care traiesc si pe care le accepta, nepasatori la infricosatul avertisment al Domnului: Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea (Matei 7,22-23).
Mintuitorul insusi ne-a avertizat: Atunci, de va va zice cineva: Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. Iata, v-am spus de mai inainte. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pina la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului (Matei 24,23-27).
„Tatal nostru” se incheie cu rugaciunea catre Dumnezeu ca El sa ne izbaveasca de cel viclean. Dar cine se poate tine de mina cu Hristos ? Cine poate sta alaturi de Dumnezeu ? Nu le-a grait Hristos evreilor: iata, se va lasa casa voastra pustie (Matei 23, 38) ? Prorocia s-a implinit, spune Sfintul Nicolae Velimirovici: Evreii nu au nici jertfe, nici preotie. Amindoua au trecut la cei botezati in acel ceas cind catapeteasma Templului s-a rupt de sus si pina jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preotie. Nu le spune, oare, evreilor evreul Pavel, apostolul lui Dumnezeu: Hristos e sfirsit Legii (Romani 10, 4) ? Asadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfirsit, ceea ce este lepadat si inlocuit cu altceva nou, sa fie pus pe picior de egalitate si sa se tina de mina cu credinta vie a lui Hristos ? Si Mohamed insusi, cu toata dusmania sa fata de crestini, recunoaste si pune in Coran faptul ca Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare si pe Mohamed insusi. Si atunci, de unde aceasta nivelare si egalizare ? De unde poate veni o asemenea viziune, intrebati ? De la ispititorul.
Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputinta de confundat. Ea se va intimpla deodata. Va veni din cer – Barbati galileeni, de ce stati privind la cer pe Acest Iisus Care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergind la cer (Fapte 1,11) – si va hotari sfirsitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de “pregatire” pentru Hristos, in afara de aceea pe care si-o lucreaza fiecare crestin ortodox prin cainta pentru pacatele lui, spovedanie, priveghere, si rugaciune. Cei care se “pregatesc” altfel pentru acest sfirsit, care spun ca el este undeva “aici” – mai ales “aici” in Templul din Ierusalim – sau care predica pe “Isus vine curind”, fara sa mentioneze marile inselaciuni care preced venirea Sa, sunt vadit profetii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie sa vina mai intii spre a ispiti lumea, inclusiv pe toti “crestinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevarat ortodocsi.
Nu exista nici un fel de “mileniu” viitor. Pentru cei vrednici sa-l primeasca, “mileniul” apocaliptic (Apoc. 20,6) este chiar acum; este viata plina de har din Biserica Ortodoxa, de-a lungul acestei ”mii de ani”, ce desparte prima venire a lui Hristos, adica de la intrupare pina la venirea lui Antihrist. Aceasta este invatatura ortodoxa a sfintilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Andrei al Cezareii, si a altor Sfinti Parinti.
Faptul ca protestantii asteapta venirea “mileniului” cindva in viitor, nu face altceva decit sa intareasca marturisirea lor ca in prezent ei nu il traiesc, si anume ca ei se afla in afara lui, adica in afara Bisericii lui Hristos, al Carui har dumnezeiesc nu l-au gustat.
Raspunsul ortodox la fiecare noua schimbare si chiar la epoca finala si teribila a lui Antihrist, este aceasta Evanghelie a lui Hristos, pe care singura Biserica Ortodoxa a pastrat-o neschimbata, prin Sfinta Traditie a Sfintilor Parinti in linie neintrerupta de la Hristos si Apostolii Sai si prin darul Duhului Sfint. Pe acesta singura Biserica Ortodoxa il impartaseste si numai celor credinciosi, care sunt pecetluiti cu Sfinta Taina a Mirungerii si care au pastrat neintinata aceasta adevarata pecete a darului Duhului Sfint. Amin.
Sfintul Apostol Pavel continua si el acelasi avertisment despre venirea lui Antihrist cu aceasta porunca: Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra (II Tes. 2,15). Sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decit aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decit ati primit, sa fie anatema! (Gal. 1,7-9)
Tine chiar de natura lui Antihrist sã prezinte imparatia satanei, ca si cind ar fi a lui Hristos.
Cu atit mai mult trebuie sã lupte astfel crestinul din ziua de azi, care sunt inconjurati din toate partile de un crestinism fals, care are propriul sãu arsenal de experiente ale “harului” si “Duhului Sfint”, putind cita pe de rost din Sfinta Scripturã si din Sfintii Parinti, pentru a-si “intãri” propriile erezii! Cu siguranta trãim vremurile de pe urmã, cind inselaciunea este atit de subtilã incit amageste, de este cu putinta, si pe cei alesi (Matei 24,24).
Falsii prooroci ai timpurilor noastre anunta cu glas din ce in ce mai puternic apropierea “noii ere a Duhului Sfint”, a “noii Cincizecimi”, a “punctului Omega”. Este exact ceea ce se numeste, in adevãratele profetii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Aceastã profetie, tocmai acum in zilele noastre, incepe sã se implineascã, cu forta unei puteri demonice.
Intreaga atmosferã spiritualã contemporanã se incarcã cu puterea experimentelor oculte de initiere demonicã si aceasta, pe mãsurã ce “taina nelegiuirii” intrã in faza penultimã, in care incepe sã posede sufletele oamenilor si, intr-adevãr, nu numai pe ale lor, ci chiar pe ale celor alesi ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putinta.
Impotriva acestei “experiente religioase” de mare forta, crestinii ortodocsi trebuie sã se trezeascã si sã se inarmeze cu adevãrat, sã devinã pe deplin constienti de ceea ce inseamnã Ortodoxia crestina si in ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele “crestine” sau necrestine.
Fie ca toti crestinii ortodocsi sã se intãreascã pentru marea bãtãlie care ii asteapta, si sã nu uite niciodatã cã, in Hristos, victoria este deja a noastrã. Cãci El ne-a promis cã portile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18) si cã pentru cei alesi El va scurta zilele urgiei si strimtorii celei de pe urmã (Matei 24,22). Si apoi, cu adevãrat, dacã Dumnezeu este cu noi, cine este impotriva noastrã? (Rom. 8,31). Chiar in mijlocul celor mai sãlbatice ispite, nouã ni s-a poruncit: indrazniti Eu am biruit lumea (Ioan, 16: 33).
Sã trãim deci si noi, asa cum au fãcut-o toti adevaratii crestini inaintea noastrã, cu certitudinea cã toate cele ce se vãd au un sfirsit si cã Mintuitorul nostru va veni curind; cãci Cel Ce marturiseste acestea, zice: Da, vin curind. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc. 22,20)
Chiar daca toate neamurile si toate popoarele se vor inchina fiarei care s-a ridicat din abis sa corupa pe cei ce locuiesc pe pamant, ostasii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, neamuri, si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu”.
Sa urati toata greseala, erezia si invatatura potrivnica Bisericii Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca sa luati cununa cea nestricacioasa in ceruri.
Mult curaj le vor trebui celor putini spre a se impotrivi duhurilor lumii, cu riscul de a fi socotiti smintiti, nebuni sau razvratiti si de a fi supusi abuzurilor puterii. Multa intelepciune va trebui unui ortodox ca sa discearna adevarul acolo unde restul vor vedea o nebunie. Pentru timpurile noastre o viclenie a veacurilor este necredinta deghizata in credinta si otrava indulcita. Cine se va lasa inselat de aparente, va fi pierdut. Va trebui sa distingem Biserica de lume, pentru ca destinul lumii e veacul, iar al Bisericii e vesnicia.
Pana la sfarsitul timpurilor, Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca va fi tinta tuturor prigoanelor si nu gresim cand spunem ca va trai in mici comunitati unite intre ele in Trupul si Sangele lui Hristos, in Sfantul Duh, pastrand Credinta si Traditia neintinate. Nu te teme mica turma, caci cu tine e Hristos cel Rastignit! Amin.