Castelul magiei pagâne

joi, 17 noiembrie 2011

S-a discutat foarte mult despre conexiunile oculte ale nazismului si istoricii accepta faptul ca Hitler si numeroase alte capetenii ale celui de-al treilea Reich au facut parte din organizatia secreta Thule, ce venera zeitatile pagâne ale vechilor germani – desi s-au facut supozitii legate de presupusul atasament al membrilor sai la cultele satanice. Putina lume stie însa ca a existat chiar un castel, în Germania, destinat întrunirilor elitei SS, un loc pentru proslavirea ideologiei rasiste si onorarea, în ceremonii fastuoase si în acelasi timp macabre a stramosilor „arieni”. Un magnet pentru extremistii de dreapta Cel ce a avut initiativa înfiintarii unui astfel de loc a fost Heinrich Himmler, temutul lider al SS. El a ales castelul Wewelsburg din Westfalia, tocmai din cauza izolarii acestuia. Niciunui „intrus” si mai ales niciunui ziarist nu-i era permis sa intre în castel iar un aer de secretomanie domnea peste tot, dând nastere la tot felul de povesti fantastice despre mistere stravechi sau ritualuri de venerare a diavolului. În deceniile care au trecut de atunci, castelul a devenit un veritabil magnet pentru extremistii de dreapta si pentru adeptii cultelor ezoterice. Recent, o expozitie permanenta a fost inaugurata în cadrul castelului, ce-si propune sa faca lumina asupra acestui subiect controversat. Unul dintre scopurile expozitiei este si de a da în vileag crimele comise aici de nazisti, întrucât în apropierea satului Wewelsburg a existat un lagar de concentrare adapostind circa 4000 de detinuti: martori ai lui Iehova, evrei, tigani sau homosexuali, dintre care o treime au murit. Folosind munca acestor sclavi moderni, Himmler a transformat radical cochetul castel, înaltat în stil renascentist, pentru a face din el o citadela a pagânismului. A poruncit sa fie daltuite în piatra rune germanice si zvastica a devenit un simbol omniprezent. Moartea si învierea rituala a Soarelui, sarbatorita în locul Craciunului În turnul de nord al castelului a fost amenajata o sala imensa, numita Obergruppenfuehrersaal, unde se adunau liderii SS. Lânga aceasta sala se afla o încapere mai mica, având acoperis boltit, o acustica perfecta si în mijloc un creuzet alimentat cu gaz, unde ardea „flacara vesnica a national-socialismului”. Astazi, aceste sali fac parte din expozitie si nu lipsesc uniforme SS negre, cu faimoasele insigne „cap de mort”, instrumente care masurau capetele detinutilor, pentru a le determina rasa si asa-numitele „Julleucher”, facliile lui Yule – sarbatoarea solstitiului de iarna la vechile popoare nordice. Aceste faclii erau purtate, în ziua de 21 decembrie, de ofiterii SS, când se sarbatorea, în toata Germania, cu mare fast, moartea si învierea rituala a Soarelui – un ceremonial menit sa faca uitata sarbatoarea crestina a nasterii lui Iisus. „Vizitatorii ne întrebau mereu despre cultul SS, religia si tot ce se afla în spatele acestor manifestari bizare, spune directorul adjunct al muzeului, Kirsten John-Stucke. A trebuit sa le satisfacem curiozitatea si credem ca aceasta expozitie reuseste pe deplin sa o faca.” Desigur, precizeaza el, curatorii muzeului au luat toate masurile pentru ca muzeul sa nu devina un altar pentru simpatizantii nazisti: camere cu circuit închis supravegheaza permanent fiecare încapere a castelului si vizitatorii care poarta simboluri specifice extremei drepte sau isi manifesta simpatia pentru Hitler si nazism sunt imediat îndepartati de corpul de paza al edificiului. Juramântul elitelor SS „Ne-am propus sa prezentam istoria SS cu sobrietate si obiectivitate, ca o modalitate de o demistifica, pentru ca astazi multa lume crede ca membrii acestei organizatii erau chiar arieni, înzestrati cu capacitati supranaturale. S-a creat un curent de simpatie fata de nazism, în general, si fata de SS, în special, mai ales în rândurile celor pasionati de mistere si ocultism. Am inaugurat aceasta expozitie pentru a expune întreaga mitologie nazista, care în sine n-avea nimic paranormal, era doar o fatada, o poleiala stralucitoare dincolo de care se gaseau obiective macabre si cat se poate de pamântesti: stapânirea lumii si eliminarea tuturor adversarilor sau a celor considerati impuri din punct de vedere rasial. Nimeni nu se asteapta ca demistificând cultul SS numarul extremistilor sa scada. Exista o tendinta, astazi, de a venera nazismul, de a-l considera un fenomen încarcat cu numeroase semnificatii oculte. Aceasta atractie încercam sa o stopam, aratând celor interesati adevaratul chip al nazismului”, precizeaza muzeograful german. El considera ca, desi Himmler era fascinat de pagânismul germanic ocult, este putin probabil ca ritualuri magice pagâne sa fi avut loc într-adevar la Wewelsburg. Castelul a fost renovat complet abia în 1943, moment în care razboiul era deja pierdut de Hitler. Totusi, el recunoaste ca un eveniment semnificativ a avut loc aici în iunie 1941, cu putin timp înainte de invadarea Uniunii Sovietice. Potrivit marturiilor facute mai târziu, în cadrul proceselor de la Nürnberg, Himmler i-ar fi convocat aici pe cei mai importanti conducatori ai trupelor SS, punându-i sa jure ca vor ucide 30 de milioane de „slavi”. Cine uita dramele istoriei e obligat sa le retraiasca Nu lipsesc din expozitie marturii privind viata prizonierilor care au muncit la renovarea castelului. Vizitatorii pot citi, cutremurati, pe un zid, inscriptia zgariata probabil cu un cui, în care un detinut vorbeste despre mirosul de carne arsa degajata de crematoriile unde erau incinerati mortii. Într-o vitrina se afla jachete purtate cândva de detinuti – ele au dungi verticale, albe si albastre si poarta fie steaua galbena a lui David, pentru evrei, fie un triunghi purpuriu – simbolul martorilor lui Iehova. Inaugurarea acestui muzeu este cea mai recenta dintre initiativele similare luate de autoritatile germane, dupa deschiderea, în ultimii zece ani, a unor centre de documentare privind epoca nazista la Obersalzberg si Nürnberg. Va urma deschiderea expozitiei „Topografia Terorii”, într-un muzeu construit pe locul vechiului sediu al Gestapoului din Berlin. „Singura modalitate de împacare cu un trecut stânjenitor este sa-l accepti ca atare, pentru a nu risca sa-l repeti”, sustine Stucke. GABRIEL TUDOR