| Hrana sattva, rajas si tamas |
|
|
Alimentele proaspete, suculente, uşoare, uleioase, hrănitoare, dulci şi gustoase sunt de natură sattva.
Dintre acestea se pot enumera: grâul, orezul, orzul, boabele verzi de
soia, laptele, untul, mierea, zahărul nerafinat, sarea gemă, cartofii
dulci, dovleceii, bostanii, castraveţii, spanacul, morcovii, sfecla
roşie, fructele dulci si zemoase ca: mango, prune, pepeni galbeni şi
roşii şi portocale dulci. Toate aceste alimente sunt uşoare, zemoase şi
hrănitoare şi furnizează corpului, atunci când sunt corect folosite,
energie sattva
O masă compusă din alimente ca lapte, iaurt, lapte bătut, unt şi brânză proaspătă nefermentată oferă multă energie sattva. Acelaşi lucru este valabil şi pentru legume verzi, migdale, stafide, mere dulci, struguri dulci, banane, rodii, piper negru, grâu integral şi orez.
O masă compusă din alimente ca lapte, iaurt, lapte bătut, unt şi brânză proaspătă nefermentată oferă multă energie sattva. Acelaşi lucru este valabil şi pentru legume verzi, migdale, stafide, mere dulci, struguri dulci, banane, rodii, piper negru, grâu integral şi orez.
Toate aceste alimente dau corpului energia necesară pe care acesta o
consumă fără să îl împovăreze suplimentar şi îl ajută să ajungă la o
chimie echilibrată a corpului, care formează piatra de temelie pentru a
atinge o treaptă înaltă a conştiinţei în care predomină energia sattva.
Alimentele sattva aduc chitta (eul perceptibil, psyche) într-o stare de armonie, prin faptul că aduc sistemului individual un material uşor digerabil şi hrănitor.
Mărirea energiei sattva, precum şi dezvoltarea şi diversificarea spirituală poate fi susţinută şi prin alimente sattva, în special fructe, diverse soiuri de cereale, alese în funcţie de anotimp, şi legume, alimente ce corespund calităţilor sattva deja menţionate. Ideală este o dietă compusă numai din fructe ca portocalele dulci, merele, bananele, strugurii şi mango dulce.
Alimentele sattva aduc chitta (eul perceptibil, psyche) într-o stare de armonie, prin faptul că aduc sistemului individual un material uşor digerabil şi hrănitor.
Mărirea energiei sattva, precum şi dezvoltarea şi diversificarea spirituală poate fi susţinută şi prin alimente sattva, în special fructe, diverse soiuri de cereale, alese în funcţie de anotimp, şi legume, alimente ce corespund calităţilor sattva deja menţionate. Ideală este o dietă compusă numai din fructe ca portocalele dulci, merele, bananele, strugurii şi mango dulce.
Cei care nu vor să renunţe la legume, cereale, seminţe şi păstăi trebuie
să folosească grâu, târâte de grâu, pâine de casă din făină integrală
(cel mai bine este să se folosească făină de grâu parţial încolţit,
măcinat pe piatră), boabe de fasole mung, fasole galbenă, orez, legume
cu frunze, diverse soiuri de dovleci, dovlecei, lapte şi unt.
Cele cinci elemente şi simţurile
Cele cinci elemente şi simţurile
Cele cinci elemente (eter, aer, foc, apă şi pământ) se manifestă în cele
cinci simţuri ale omului, cu ajutorul cărora el ia cunoştinţă de mediul
înconjurător, precum şi în anumite activităţi şi funcţii fiziologice
ale sale. Fiecărui element îi este subordonat unul dintre simţuri -
văzul, auzul, gustul, mirosul sau simţul tactil - şi organul
corespunzător acestuia. în acelaşi timp, prin mijlocirea simţurilor,
elementele se află în legătură cu cinci activităţi importante -
dependente, într-un fel sau altul, de organele de simţ - şi, implicit,
cu acele organe sau părţi ale corpului care participă la activităţile
respective.
Astfel, eterul - mediul prin care se propagă sunetul - are subordonat auzul. Dar organul auzului, urechea, este implicat în procesul comunicării (dacă nu am fi auziţi, nu am mai vorbi!), deci elementul eter se manifestă şi în actul vorbirii, precum şi în organele sau părţile corpului legate de limbaj: gură, limbă, corzi vocale.
Aerului îi este subordonat simţul tactil (simţul pipăitului), al cărui organ este pielea. De regulă, noi pipăim cu mâna (de aceea pielea de pe mâini este deosebit de sensibilă), cu care săvârşim însă şi alte activităţi: cu mâna luăm, dăm, ţinem, acte aflate de asemenea în legătură cu elementul aer.
Elementul foc - care se manifestă ca lumină, căldură, culoare -are subordonat simţul văzului. Iar ochii, organul vederii, îndrumă mersul, având astfel o anumită legătură cu picioarele (un orb poate, desigur, să meargă, dar el îşi găseşte anevoie drumul, „orbecăie", cum se spune). Prin urmare, focul se află în legătură şi cu mersul şi picioarele.
Apa are subordonat gustul şi organul corespunzător, limba. Fără apă, dacă e uscată, limba nu simte gustul. Din punct de vedere funcţional, ea este înrudită cu penisul şi clitorisul. De altfel, în Ayurveda, acestea din urmă sunt numite „limbile de jos", în vreme ce limba propriu-zisă este numită „limba de sus". Iar cine e stăpân pe „limba de sus" are, evident, controlul şi asupra celor „de jos".
Elementului pământ îi e subordonat mirosul, al cărui organ de simţ este nasul. Una din funcţiile importante ale nasului, cea de eliminare a reziduurilor de aer prin expiraţie, e asemănătoare cu aceea de excreţie a anusului. Această legătură se vede, de pildă, în faptul că atunci când suntem constipaţi sau avem toxine în intestinul gros, respiraţia noastră devine neplăcută, iar simţul mirosului slăbeşte.
Pentru Ayurveda, corpul uman şi organele de simţ sunt manifestări ale energiei cosmice, sub forma celor cinci elemente. Acestea izvorăsc - după cum afirmă vechii înţelepţi (rishis) - din însuşi Spiritul cosmic, iar scopul Ayurvedei este să înlesnească legătura armonioasă şi deplină între corpul nostru şi acest Spirit.
Astfel, eterul - mediul prin care se propagă sunetul - are subordonat auzul. Dar organul auzului, urechea, este implicat în procesul comunicării (dacă nu am fi auziţi, nu am mai vorbi!), deci elementul eter se manifestă şi în actul vorbirii, precum şi în organele sau părţile corpului legate de limbaj: gură, limbă, corzi vocale.
Aerului îi este subordonat simţul tactil (simţul pipăitului), al cărui organ este pielea. De regulă, noi pipăim cu mâna (de aceea pielea de pe mâini este deosebit de sensibilă), cu care săvârşim însă şi alte activităţi: cu mâna luăm, dăm, ţinem, acte aflate de asemenea în legătură cu elementul aer.
Elementul foc - care se manifestă ca lumină, căldură, culoare -are subordonat simţul văzului. Iar ochii, organul vederii, îndrumă mersul, având astfel o anumită legătură cu picioarele (un orb poate, desigur, să meargă, dar el îşi găseşte anevoie drumul, „orbecăie", cum se spune). Prin urmare, focul se află în legătură şi cu mersul şi picioarele.
Apa are subordonat gustul şi organul corespunzător, limba. Fără apă, dacă e uscată, limba nu simte gustul. Din punct de vedere funcţional, ea este înrudită cu penisul şi clitorisul. De altfel, în Ayurveda, acestea din urmă sunt numite „limbile de jos", în vreme ce limba propriu-zisă este numită „limba de sus". Iar cine e stăpân pe „limba de sus" are, evident, controlul şi asupra celor „de jos".
Elementului pământ îi e subordonat mirosul, al cărui organ de simţ este nasul. Una din funcţiile importante ale nasului, cea de eliminare a reziduurilor de aer prin expiraţie, e asemănătoare cu aceea de excreţie a anusului. Această legătură se vede, de pildă, în faptul că atunci când suntem constipaţi sau avem toxine în intestinul gros, respiraţia noastră devine neplăcută, iar simţul mirosului slăbeşte.
Pentru Ayurveda, corpul uman şi organele de simţ sunt manifestări ale energiei cosmice, sub forma celor cinci elemente. Acestea izvorăsc - după cum afirmă vechii înţelepţi (rishis) - din însuşi Spiritul cosmic, iar scopul Ayurvedei este să înlesnească legătura armonioasă şi deplină între corpul nostru şi acest Spirit.
Simţul gustului
Apa este esenţială pentru recepţia gustului. Pentru a putea sesiza gustul unei substanţe, limba trebuie să fie umedă.
Există şase senzaţii gustative sau savori esenţiale: dulce, acru, sărat, iute, amar şi astringent. Aceste şase senzaţii primare de gust derivă din cele cinci elemente.
Oamenii la care predomină vata ar trebui să evite excesul de substanţe amare, iuţi şi astringente, căci acestea accentuează elementul aer şi au tendinţa de a provoca balonări. Lor le sunt indicate dulcele, acrul şi săratul.
Oamenii cu constituţie pitta ar trebui să evite substanţele acre, iuţi şi sărate, care perturbă elementul foc din corp. Lor le sunt favorabile substanţele dulci, amare şi astringente.
Oamenii cu constituţie kapha ar trebui să evite alimentele dulci, acre şi sărate, căci acestea perturbă elementul apă din corp. Ei ar trebui să aleagă alimente cu gust iute, amar sau astringent.
Apa este esenţială pentru recepţia gustului. Pentru a putea sesiza gustul unei substanţe, limba trebuie să fie umedă.
Există şase senzaţii gustative sau savori esenţiale: dulce, acru, sărat, iute, amar şi astringent. Aceste şase senzaţii primare de gust derivă din cele cinci elemente.
Oamenii la care predomină vata ar trebui să evite excesul de substanţe amare, iuţi şi astringente, căci acestea accentuează elementul aer şi au tendinţa de a provoca balonări. Lor le sunt indicate dulcele, acrul şi săratul.
Oamenii cu constituţie pitta ar trebui să evite substanţele acre, iuţi şi sărate, care perturbă elementul foc din corp. Lor le sunt favorabile substanţele dulci, amare şi astringente.
Oamenii cu constituţie kapha ar trebui să evite alimentele dulci, acre şi sărate, căci acestea perturbă elementul apă din corp. Ei ar trebui să aleagă alimente cu gust iute, amar sau astringent.
va urma
sursa: http://ecolife.ro
Citeste si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu