| Mareste-ti puterea de concentrare! |
|
|
Concentrarea este o formă a atenţiei specială, disciplinată, atenţie ce implică o restrângere, care să nu permită intervenţia stimulilor irelevanţi, ce ne distrag în condiţii obişnuite. Întreaga noastră conştiinţă devine direcţionată spre un singur aspect, devine, cu alte cuvinte, focalizată.
Beneficiile concentrării în viaţa cotidiană sunt evidente. Dacă ne concentrăm asupra acţiunilor noastre, suntem capabili să le efectuăm mai eficient şi să ne reamintim detaliile asociate lor. Majoritatea lipsurilor sunt cauzate de faptul că, în primul rând, nu manifestăm atenţia cuvenită în momentul când noi acţionăm.
Prin concentrare antrenăm mintea să fie mult mai clară şi mai pătrunzătoare, indiferent ce am face, şi-i oferim spaţiul necesar pentru a se întoarce spre interior şi a vedea ce există acolo.
Puterea mentalului este fără limite. Cu cât este mai concentrat, cu atât este mai puternic; aceasta se poate obţine printr-un antrenament susţinut.
Respiraţia - cel mai simplu obiect de concentrare
Mintea trebuie să aibă ceva asupra căruia să se focalizeze. Ori de câte ori atenţia este abătută din cauza gândurilor nepoftite, a oboselii sau a plictiselii, ea trebuie readusă blând, dar cu fermitate, asupra obiectului de concentrare.
Practic, acest obiect poate fi absolut orice; totuşi, mai cu seamă în etapele iniţiale de meditaţie, este recomandabil să fie ceva simplu şi/sau ritmic.
Un astfel de obiect este respiraţia. Respiraţia este atât simplă, cât şi ritmică, o permanentă intrare şi ieşire, ridicare şi coborâre, flux şi reflux. În plus, deoarece respiraţia ne însoţeşte permanent, ea nu deţine asocieri personale specifice. Este fundalul vieţii, vital pentru însăşi existenţa noastră, totuşi ne-am obişnuit atât de mult cu ea, încât nu îi mai acordăm importanţa cuvenită.
Exerciţiul 1: Vă aşezaţi într-un loc liniştit pe un scaun cu spătar, având coloana vertebrală dreaptă, cu palmele pe coapse şi tălpile pe sol. Concentraţi-vă atenţia asupra respiraţiei şi menţineţi-o acolo, refuzând să vă lăsaţi distras de gânduri ori de evenimente exterioare.
Simţiţi aerul inspirat, observaţi scurta pauză dintre inspiraţie şi expiraţie, după care simţiţi aerul expirat şi, din nou, observaţi o scurtă pauză, de data aceasta între expiraţie şi inspiraţie.
Nu interveniţi în ritmul natural al respiraţiei, mărind sau scurtând una din etapele ei ci, pur şi simplu, lăsaţi ca respiraţia să se desfăşoare firesc, natural, devenind tot mai calmă pe măsură ce corpul şi mintea voastră se relaxează în meditaţie.
Dacă sunteţi începători, limitaţi durata unei şedinţe la 5-10 minute. Urmăriţi ca şedinţele să se desfăşoare zilnic la aceeaşi oră. După mai multe săptămâni, extindeţi cele 5-10 minute la 15-20 de minute; totuşi nu forţaţi niciodată.
A te concentra nu înseamnă a scrâşni hotărât din dinţi. Ea înseamnă a rămâne liniştit cu tine însuţi şi, cu toate că necesită un anume gen de disciplină, aceasta are mai puţine legături cu rigiditatea decât cu flexibilitatea.
Atenţie: în mod inevitabil, până când nu vom dobândi un anume grad de măiestrie, vom fi asaltaţi de gânduri şi emoţii, pe care trebuie să le lăsăm să treacă prin conştiinţă şi dincolo de conştiinţă, aidoma unor nori reflectaţi în apă.
Nu vă împotriviţi lor pentru a le îndepărta, ci lăsaţi-le să se deplaseze după voia lor. Indiferent cât de “importante” par gândurile, sau cât de presante sau neliniştitoare emoţiile, nu vă agăţaţi de ele, nici nu permiteţi unora dintre ele să declanşeze alt gând şi altul, fapt care v-ar determina să porniţi pe o pistă de distragere, care v-ar îndepărta tot mai mult de simplele aspecte ale inspiraţiei şi expiraţiei.
Cu toate acestea, dacă sunteţi distras, reveniţi blând, dar ferm, la respiraţia dumneavoastră. Nu fiţi nerăbdător cu voi înşivă şi evitaţi să vă convingeţi singuri că nu veţi reuşi niciodată să meditaţi. Mintea voastră rătăcitoare vă demonstrează pur şi simplu cât de mult aveţi nevoie să vă focalizaţi, pentru a-i potoli agitaţia dispersatoare.
Ea vă arată, în acest moment, cât de puţin control deţineţi asupra propriei gândiri. Răspunsul corect este recunoştinţa faţă de acea parte a minţii voastre care a devenit conştientă că sunteţi distras şi care v-a reamintit să vă întoarceţi în punctul de focalizare.
De reţinut: concentrarea este facilitată dacă sunt îndeplinite următoarele deziderate:
- un scop bine definit, aspiraţie, atenţie, care vor conduce la succes în ceea ce priveşte concentrarea.
- răbdare, voinţă dură ca diamantul şi tenacitate în urmărirea scopului propus.
- vigilenţă şi continuitate în lupta împotriva dezordinii şi agitaţiei mentalului.
- puterea de concentrare creşte eliminând preocupările şi dorinţele inutile, practicând disciplina tăcerii timp de o oră sau două pe zi, practicând tehnici de respiraţie conştientă, mărindu-vă discernământul.
Exerciţiul 2: Concentrarea presupune existenţa unui obiect care serveşte drept suport fixării mentalului. Retrageţi-vă într-o cameră liniştită, aşezaţi-vă într-o poziţie confortabilă. Închideţi ochii.
Concentraţi-vă atenţia asupra unui măr: analizaţi culoarea, forma, mărimea, diferitele părţi, cum ar fi: coaja, pulpa, sâmburii etc. Vă puteţi gândi la locul de unde provine, de asemenea la gustul dulce sau acru, la efectele asupra digestiei sau asupra sângelui.
Prin asociere, ideile relative la alte fructe pot încerca să apară. Însă mentalul poate să întreţină şi o altă imagine, străină, şi poate să înceapă să vagabondeze. Se poate gândi la un anume prieten pe care trebuie să-l întâlnească la ora patru în oraş, că trebuie să cumpere biscuiţi sau un caiet. Poate reflecta la un eveniment supărător care s-a produs recent.
Urmăriţi să aveţi o gândire bine definită şi să împiedicaţi apariţia oricărui gând ce nu are legătură cu obiectul considerat. Va trebui să perseveraţi pentru a obţine rezultate în acest sens, căci mentalul va face tot ce va putea pentru a reveni la agitaţia lui obişnuită şi familiară.
Acest exerciţiu seamănă într-o oarecare măsură cu ascensiunea unui munte. Când veţi constata că evoluaţi în meditaţie, veţi simţi nevoia să practicaţi din ce în ce mai mult. Va fi din ce în ce mai uşor şi mai frumos. După cum în planul fizic acţionează anumite legi specifice (gravitaţia, coeziunea etc.), tot astfel, legi precise ale gândirii acţionează în planul mental sau în lumea gândirii: asocierea, relativitatea, continuitatea, rezonanţa etc.
Alte exerciţii de concentrare:
- Aşezaţi-vă într-o postură confortabilă, cu spatele drept, la o distanţă de 30-40 cm de un ceas. Concentraţi-vă asupra tic-tac-ului său. Deşi mentalul vagabondează, forţaţi-vă în mai multe rânduri să auziţi sunetul. Verificaţi cât timp poate să rămână mentalul fixat asupra sunetului, fără întrerupere.
- Aşezaţi în faţa voastră o lumânare aprinsă şi urmăriţi să vă concentraţi asupra flăcării. Când obosiţi, închideţi ochii şi creaţi mental imaginea flăcării.
- Aşezaţi-vă într-o postură confortabilă şi concentraţi-vă asupra uneia dintre nenumăratele virtuţi abstracte, de exemplu compasiunea. Opriţi-vă asupra acestei virtuţi cât mai mult.
Atunci când veţi reuşi să menţineţi concentrarea chiar pentru câteva minute, spontan, parcă printr-un miracol, începe să apară calmul. Mintea şi corpul vostru intră într-o stare de tihnă, de pace.
Respiraţia, bătăile inimii, metabolismul însuşi se reduc. Ritmul întregii fiinţe încetineşte şi devine mai lin, mai blând, mai subtil. Aceasta este seninătatea, un tip cu totul special de seninătate; ea aduce avantaje importante, materializate într-o abordare mai calmă, mai productivă, mai echilibrată a vieţii.
În cazul exerciţiului de concentrare care are ca punct de plecare observarea respiraţiei, practicarea activităţii de pătrundere înseamnă a ne îndrepta atenţia de la respiraţie la gânduri. În decursul acestui proces, gândurile au rămas în fundal, respiraţia fiind plasată în centrul conştiinţei.
Acum gândurile voastre devin acest centru, dar continuaţi să refuzaţi să vă lăsaţi prinşi de ele, mental sau emotiv sau să le lăsaţi să vă poarte în călătoriile lor fanteziste. Pur şi simplu, observaţi-le cu aceeaşi detaşare vigilentă cu care v-aţi urmărit respiraţia. Lăsaţi-le să se deplaseze, aidoma reflecţiilor norilor pe apă, dar concentraţi-vă asupra punctului din care apar şi în care dispar, ca şi a spaţiului dintre ele, atunci când mintea se goleşte şi rămâne în ea însăşi.
Despre această stare, această percepere a pătrunderii nu se poate spune nimic care să aibă o valoare comparabilă cu experienţa reală.
autor: Aida Călin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu