Noi vizite OZN la silozurile cu rachete nucleare

joi, 27 octombrie 2011

Am informat nu demult cititorii acestei rubrici despre conferinta de presa tinuta pe 27 septembrie 2010 la National Press Club din Washington D.C., privind un presupus interes al OZN-urilor fata de armele nucleare. Asa cum atestau câtiva veterani, inclusiv doi colonei în retragere, în mai multe rânduri OZN-uri, aparute deasupra silozurilor cu rachete nucleare, au perturbat sistemele de ghidare si control ale acestora, iar în decembrie 1980 un OZN discoidal a îndreptat fascicule de raze asupra unui depozit de arme nucleare. Se cunosc de acum, din documente declasificate ale Air Force, incidentele care au avut loc la bazele Minot, Dakota de Nord, în 1966, si Malmstrom, Montana în 1975. De asemenea, se stie, chiar din proiectul Blue Book, ca pe 1 august 1965, la baza F.E. Warren, din Cheyenne, Wyoming, sase obiecte de origine necunoscuta au plutit, timp de o ora, deasupra silozurilor de rachete. Robert Hastings, unul dintre organizatorii conferintei de presa mentionata mai sus, a intervievat doi fosti ofiteri de la lansari rachete, care au fost martori la acest din urma incident. Cei doi au spus ca obiectele aeriene pareau alungite dar puteau fi discuri vazute dintr-o parte. Oricum rusii nu puteau face asa ceva, deci nu mai ramânea decât o singura posibilitate... Iata ca, la nici o luna dupa conferinta de mai sus, pe data de 23 octombrie 2010, la aceeasi baza Air Force F.E. Warren din Cheyenne, s-a pierdut comunicarea, pentru un timp, cu 50 de rachete Minuteman III. Cele cinci facilitati, denumite de la Alpha la Echo, ca si 319th Strategic Missile Squadron, nu au fost capabile în aceasta perioada sa comande nicio lansare. Stirea a fost aflata de Mark Ambinder, editor contributor la magazinul The Atlantic, care a publicat-o trei zile mai târziu, dupa care ea a fost preluata de presa internationala. Purtatorul de cuvânt al Air Force a explicat ca incidentul, care ar fi durat 59 minute, s-a datorat unei componente hardware, gresit înlocuite de un tehnician, si a dat asigurari ca sistemul de avarie a ramas functional. Totusi unii pun sub semnul întrebarii aceasta varianta, întrucât au fost raportate OZN-uri în zona în acea perioada. Robert Hastings s-a deplasat în regiune, luând legatura cu mai multe persoane, dintre care sase au vazut unul sau mai multe OZN-uri în preajma silozurilor cu arme nucleare. Între altele, el a aflat ca întreruperile la comanda rachetelor au durat de fapt mai multe ore, cu intermitente. În primele luni ale anului 2011 Hastings a primit si o serie de alte rapoarte, de la civili, politisti etc. din statele Wyoming, Nebraska si Colorado, pe teritoriul carora se afla poligonul F.E. Warren, întins pe aproape 25 mii km patrati. Multe rapoarte descriu obiecte aeriene, observate în perioada septembrie 2010 – martie 2011, având forma de tigara, cilindru, sfera, triunghi etc., manevrând sau plutind la joasa înaltime. Informatia cea mai interesanta a fost ca membri din personalul activ al Air Force, lucrând în diferite locatii ale câmpului de rachete, au vazut în mod repetat, „un dirijabil imens” în noaptea de 23/24 octombrie 2010, exact atunci când s-a petrecut incidentul la care ne refeream mai sus. Obiectul nu semana cu dirijabilele comerciale, fiind mai îngust si mult mai lung, nu avea gondola pentru pasageri si nu avea pe el nicio inscriptie. Chiar daca legatura dintre aceste aparitii si incident nu poate fi înca stabilita în mod sigur, martorii sunt foarte credibili. Se mai stie, tot de la ei, ca sefii escadronului în care a avut loc incidentul au amenintat cu pedepse severe pe cei ce ar viola secretul militar, adica pe cei ce ar vorbi cu jurnalistii sau investigatorii OZN despre „lucrurile pe care le-au vazut sau nu le-au vazut pe cer” în preajma silozurilor. Prin urmare Robert Hastings, adept altminteri al unei transparente cât mai mari, s-a vazut obligat de aceasta data sa pastreze anonimatul privind informatorii straniilor incidente. DAN D. FARCAS