OZN-uri care vindeca

joi, 10 noiembrie 2011

Se stie ca OZN-urile pot afecta negativ sanatatea oamenilor si, desi mult mai rar, pot sa si însanatoseasca. Ambele efecte par sa fie produse de o radiatie controlata, cel mai probabil din zona microundelor. Un caz timpuriu, investigat de Janet si Colin Bord, a avut loc pe 8 noiembrie 1954 în Croydon, Surrey (Regatul Unit). Philip Molava, de 13 ani, iesise în curte, noaptea târziu, ca sa-si hraneasca iepurii. Aici a vazut un mic obiect discoidal trecând deasupra lui, foarte aproape. A doua zi, el s-a îmbolnavit grav si a fost internat la spital, partial paralizat, suspect fiind de intoxicatie alimentara. Dupa spusele lui, pe la ora doua noaptea, din spatele patului sau de spital, s-au materializat, ca dintr-o ceata, trei figuri cu fete ascunse. Imediat dupa aceasta, el si-a pierdut cunostinta, dar în dimineata urmatoare era complet vindecat. Dupa aceasta experienta, a avut, de câteva ori, sentimentul ca-si paraseste corpul fizic si a receptionat telepatic mesaje privind pericolele care pasc omenirea. Un caz mult mai mediatizat este cel al unui medic de provincie care nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea si a fost numit „Dr.X”. Cazul a fost investigat de Aime Michel si apoi de Jacques Vallée. La 28 de ani, în urma ranilor capatate în razboiul din Algeria, medicul a ramas cu dizabilitati permanente, având afectata partea dreapta a corpului sau. În plus, dupa 10 ani, pe 31 octombrie 1968, si-a ranit accidental, cu toporul, o vena de la picior, în timp ce taia lemne. Au urmat o hemoragie si o inflamatie puternica. Peste trei zile, înca suferind de dureri, a fost trezit, putin dupa miezul noptii, de tipetele copilasului sau, care statea în picioare în patut, aratând cu degetul spre geam. Printre jaluzele se vedea o lumina stralucitoare. Dupa ce i-a dat copilului sa bea ceva, Dr. X a deschis usa iesind pe balcon. Aici a vazut plutind doua discuri identice, cu diametrul estimat la 30 de metri si înaltimea de 4,5 metri. Fiecare avea o antena verticala în vârf si câte o antena laterala îndreptata catre celalalt disc, antene între care scaparau scântei. Poate ca era o iluzie optica, fiecare disc fiind oglindirea celeilalte, întrucât la putin timp dupa aceasta discurile s-au contopit într-un singur obiect care s-a apropiat încet de martor, emitând un fascicul de lumina alba, întâi în jos, apoi spre el. Dupa aceasta, OZN-ul a disparut spre înaltimi, lasând în urma un fir de lumina, dupa care a parut sa explodeze într-un foc de artificii pe cer. Cazul seamana mult cu ceea ce a scris colonelul Halt despre observatia din padurea Rendlesham, din 1980. A doua zi dimineata, Dr. X a descoperit ca atât sechelele din razboi cât si hematomul cauzat de topor, au disparut complet. Dar în jurul ombilicului avea o roseata în forma de triunghi echilateral cu latura de 15 centimetri. Acelasi semn a aparut si pe abdomenul baiatului sau. Triunghiurile au disparut dupa un timp, dar reapareau periodic, ca pentru a reaminti întâlnirea. O fractura suferita ulterior de doctor s-a vindecat, de asemenea, spontan si extrem de rapid. Jacques Vallée a avut prima întâlnire cu Dr. X la unsprezece ani dupa aceste evenimente si a aflat ca în acest rastimp avusesera loc si alte întâmplari stranii. La un an dupa vindecarea miraculoasa, fiind în concediu pe malul Mediteranei, a auzit la un moment dat în cap un tiuit, însotit de sugestia mentala ca trebuie sa se întoarca urgent la hotelul unde statea. Aici afla prin telefon ca cineva dorea sa vorbeasca cu el în oraselul sau de domiciliu. Sosit aici, a fost îndrumat catre un loc de întâlnire, unde a vazut coborând dintr-o masina scumpa, de ultima ora, un tip înalt, brunet, cu ochi albastri patrunzatori, care si-a cerut scuze pentru... activitatea tip poltergeist care s-a manifestat în ultimul timp în casa doctorului, desi nu se considera vinovat pentru ea. A explicat doar ca „daca se deschide pentru cineva o usa spre o realitate alternativa, nu poti fi niciodata sigur ce entitati o sa mai profite de ea”. Dr. X a numit, pentru sine, misteriosul personaj „Dl. Bied”. Acesta a revenit, în anii care au urmat, în repetete rânduri, în cele mai neasteptate împrejurari. La un moment dat l-a teleportat pe Dr.X într-o lume stranie. Adesea aparea în gradina casei lui; odata a venit însotit de trei umanoizi înalti de un metru si cu pielea ca a unor mumii. Aceasta activitate o deranja mult pe sotia lui. Una dintre întâmplari putea sugera chiar ca „D-l Bied” era (sau se putea da drept) functionar guvernamental. Autorul unui recent articol pe aceasta tema punea în legatura evenimentele de mai sus atât cu aparitiile faimosilor „oameni în negru” cât si cu aparitiile religioase (pozitive sau negative), si acelea însotite uneori de vindecari miraculoase. Toate acestea ne-ar putea obliga sa recunoastem ca lumea are „mai multe case” si mai multe entitati ale altor realitati decât ne-am imaginat. Iar ele ar putea fi mult mai adânc implicate în existenta noastra decât credem îndeobste. DAN D. FARCAS