Cumparaturi online..Si reclame..

Gold FM Romania - Tineretea Ta E Aici!

miercuri, 14 decembrie 2011

REUTERS: După criză, o revoltă la scară globală?

REUTERS: După criză, o revoltă la scară globală?

* În statele autoritare, protestatarii vor mai multă libertate
* Ajustările economice au produs furie în economiile vestice
* Ciclul vicios al inflaţiei şi neliniştii

Cu Orientul Mijlociu în fierbere, alte state autoritare ca pe ghimpi şi sechelele post-criză ce generează proteste în Europa de Vest şi în alte regiuni, unii suspectează că revoltele la nivel global ar putea fi doar începutul.
Retorsiunea instabilităţii din şi aşa volatilul producător de petrol Orientul Mijlociu duce la o creştere a preţului energie, o inflaţie a combustibilului şi adâncirea nemulţumirilor atât în regiune, cât şi în întreaga lume.
În cele mai multe ţări, aşa-zisul „index al sărăciei”, o combinaţie între şomaj şi inflaţie, văzut de multă vreme drept un avertisment în privinţa declanşării protestelor şi al instabilităţii, este în creştere.
„După o perioadă mai mare de creştere economică şi apatie politică de-a lungul lumii dezvoltate şi în curs de dezvoltare, s-ar putea să fi ajuns la un nou ciclu politic – unul în care populaţia îşi răsfrânge jalbele pe liderii săi şi asociaţii acestora”, scria analistul politic de la Citi, Tina Fordham. „Acest lucru nu se va rezuma doar la lumea în curs de dezvoltare.”
În democraţii, alegerile oferă o supapă de presiune – Irlanda a resimţit unele dintre cele mai cumplite dureri post-criză economică, însă nelinişte minimă, în mare parte din cauză că votanţii ştiau că pot elimina guvernanţii pe care îi învinovăţesc pentru criză în alegerile de la sfârşitul acestei săptămâni.
Dar Grecia, Marea Britanie şi alţii au simţit furia exprimată în mişcări de stradă în timp ce guvernele lor le împingeau spre austeritate, argumentând au puţine opţiuni, doar să ţine în frâu deficitele nesustenabile, chiar dacă asta înseamnă să taie din bugetul pentru servicii, plăţi şi beneficii.
Majoritatea analiştilor sunt de acord că volatilitatea Africii de Nord a fost generată de creşterea numărului de tineri, rata mare a şomajului, mandatele îndelungate ale conducătorilor şi recenta penetrare a Internetului în această regiune. Dar îngrădirile sunt clar vizibile în alte zone.
Aproape fără excepţie, statele autoritare de peste tot, par a fi văzut cel puţin un modest punct plus în protestele ce au determinat eliminarea preşedinţilor din Egipt şi Tunisia.
Chiar şi China, a cărei uimitoare creşteri a fost mult timp văzută drept una capabilă să limiteze dezordinile, a blocat termeni precum „Egipt” pe reţelele sociale şi a demarat arestările la micile demonstraţii.
„FURTUNA PERFECTĂ”
„Două crize au loc simultan, ceea ce e, în opinia mea, fără precedent”, a declarat Joel Hirst, un coleg de la Afaceri Internaţionale din cadrul Council for Foreign Relations (C.F.R.).
„Un dezastru economic şi «reajustările» din lumea dezvoltată, în timp ce lumea în curs de dezvoltare luptă pentru libertatea ei. Adaugă acolo preţul petrol/energie, care poate fi sesizat drept legătura dintre cele două, şi obţii furtuna perfectă.”
Preţul ţiţeiului a crescut aproape 15 procente pe fondul recentei instabilităţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, suficient de mult încât să se comporte ca o potenţială piedică în calea şi aşa fragilei dezvoltări economice.
Producţia libiană de petrol şchiopătează în timp ce companiile îşi retrag personalul străin, iar pieţele de petrol au început să arunce privirii din ce în ce mai nervoase spre cel mai mare producător, Arabia Saudită.
Mulţi încă se aşteaptă ca familia regală saudită să scape de furtună cu ajutorul colosalei averi din petrol, dar costurile pentru a asigura datoria regatului s-a dublat din ianuarie în timp ce îngrijorările se instalează.
Creşterea influenţei şi puterii mijloacelor de comunicare sociale, gen Facebook şi Twitter, este de asemenea un factor comun între protestele din ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, acţionând ca un catalizator puternic care poate scoate masele rapid în stradă.
Twitter a fost elementul central al protestelor studenţeşti de la sfârşitul anului trecut din Londra, ce au degenerat în cele mai groaznice violenţe stradale de câteva decenii încoace.
Unii sesizează o mai largă reacţie împotriva orânduirii ce a permis criza financiară globală, furia fiind direcţionată nu doar către politicienii partidelor de la putere, ci chiar împotriva întregului sistem de guvernământ şi a structurilor economice şi de piaţă de la nivel mai mare.
În Statele Unite, analiştii spun că sentimentul de deziluzie este de asemenea clar şi se manifestă în feluri diferite. Unii se orientează spre patidele populeste de dreapta, motivând că problema este reprezentată de o prea mare implicare a statului.
Pe măsură ce diferite state americane decid să taie cheltuielile pentru a stăvili falimentul, unele primesc semnale ocazionale de tipul celor văzute în Europa – incluzând protestele recente din Wisconsin împotriva reformelor federale pe măsură ce acestea încearcă să forţeze implementarea măsurilor de austeritate.
„Criza este ţesutul de legătură ce consolidează aceste evenimente la un loc, în special în vest”, a explicat Jonathan Wood, analist pe probleme glovale la Control Risks. „În Africa Nord, ce vedem, cred că are mai curând legătură cu nivelurile ridicate înregistrate de preţurile la alimente şi bunuri de larg consum – deşi, se poate deasemenea face legătura cu sistemul moentar precar şi politicile fiscale implementate de când cu criza.”
Viteza cu care revoluţia din Tunisia a aprins scânteaia în întreaga regiune sugerează că liderii din zona erau deja pe gheaţă mult mai subţire decât au apreciaz ei sau alţii.
CRIZĂ DE LEGITIMITATE?
„Revoluţiile… au loc atunci când regimul suferă de o prăbuşire a legitimităţii”, a spus John Steinbruner, director al Centrului pentru Studii Internaţionale şi de Securitate de la Unversitatea Maryland. „Problema este că nu există o metodă de măsurare a legitimităţii. Poţi doar afirma retrospectiv că nu mai e.”
În statele occidentale în special, legtimitatea ar putea aşa cu pare în parte să provină din oferirea anumitor servicii cheie. În cazul naţiunilor mai autoritare, ea îşi trage în parte originile din frică, iar imaginea unui autocrat fiind doborât ar putea submina această frică.
În China, majoritatea lasă impresică că sunt de părere că dezvoltarea accelerată şi crearea de slujbe au fost elementele cheie în securizarea legitimităţii statului în cele două decenii ce au trecut de la protestele din Piaţa Tiananmen.
Desigur, abilitatea de a garanta hrana e de mult timp elementul cheie al supravieţuirii unui regim şi mulţi analişti observă guverne stocând bunuri după revolta din Tunisia, determinând din nou o creştere a preţurilor.
„Tezaurizarea alimentelor continuă pe măsură ce populaţia şi guvernele încearcă să construiască stocuri pentru a se proteja împotriva viitoarelor deficite provocate de răsturnările politice sau chiar război”, a precizat Ana Armstrong, vicepreşedinte al Distinction Asset Management, avertizând că şi această mişcare ar putea stăvili creşterea şi lăsa decidenţii în faţa unor decizii dificile vis-a-vis de dobânzi.
În democraţiile occidentale, puţini văd ca protestele să schimbe întregul sistem, dar ar putea doborâ guverne, ar putea face imposibile unele reforme economice structurale şi determina politici populiste.
În alte situaţii, ca de exemplu Egipt şi Tunisia, dacă negocierile paşnice, deschise, eşuează, s-ar putea rezuma totul la cât de brutal sunt dispuse forţele de securitate să reacţioneze.
În orice caz, specularea unui rezultat este departe de a fi uşoară.
„Acesta este cu adevărat Anul traiului periculos”, a susţinut analistul politic de la Citi, Tina Fordham.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu