Cataclisme planetare.

1816 – anul fără vară

Mihaela Stănescu | 16.01.2012 | 3 Comentarii

+ zoom 1816 – anul fără vară Galerie foto (6)

Sub impresia temperaturilor primăvăratice – sau amintind, în cel mai bun caz, de iarna mediteraneană – ale lunii ianuarie ale acestui an în Bucureşti, am ajuns să ne punem întrebări, aşa, în general, asupra schimbărilor şi anomaliilor climatice. Pare neîndoielnic că tiparul vremii s-a schimbat, dacă îl comparăm cu ceea ce ne amintim din copilărie. Imaginile mentale corespunzând noţiunii de „ianuarie” includeau pe atunci troiene mari, cazemate construite din omăt, ba chiar, uneori, şcoli închise din pricina înălţimii stratului de zăpadă (Ce fericire pe copii! Zăpada era prea mare ca să ajungem la şcoală, dar nu era prea mare când era vorba să ieşim afară, să ne jucăm în ea.) Şi totuşi, ciudăţenii ale vremii s-au mai petrecut şi înainte, şi oamenii de mirau şi se plângeau de ele ca şi acum. Iată una dintre cele mai drastice, atât de neobişnuită încât a rămas în istorie, ba a şi primit un nume al ei: Anul fără Vară.

În anul acela, temperaturile medii la nivel global au fost cu 0,4- 0,7 grade Celsius mai mici decât valorile normale. Nu pare cine ştie ce, dar acestea erau valorile medii globale; practic, la nivel local, diferenţele au fost mult mai mari. Iar consecinţele au fost dramatice.

Ce a putut provoca o astfel de anomalie? Astăzi, oamenii de ştiinţă cred că a fost vorba despre efectele cumulate a cel puţin doi factori: un minim istoric al activităţii solare, la care s-a adăugat efectul de iarnă vulcanică provocat de o serie de erupţii care avuseseră loc în anul precedent, 1815, culminând cu erupţia vulcanului indonezian Tambora, cea mai puternică înregistrată vreodată în cursul istoriei.

Erupţia a aruncat în aer o cantitate uriaşă de cenuşă, care a întunecat cerul, împiedicând în bună măsură razele soarelui (şi aşa slabe, din pricina activităţii solare reduse) să ajungă la Pământ. Lipsit de căldura astrului, pământul n-a mai rodit destul, astfel încât, pentru unii dintre locuitorii lumii, anul fără vară a fost şi un an fără hrană. O foamete puternică a bântuit în toată emisfera nordică a planetei, acolo unde norul de cenuşă, ajuns în primăvara şi vara anului 1816, a produs o modificare drastică a climei estivale.

Efectele cele mai puternice s-au resimţit în regiunea Altanticului de Nord - în partea estică a Statelor Unite ale Americii, în regiunea de răsărit a Canadei şi în vestul Europei. Verile plăcute din aceste ţinuturi, cu temperaturi de 20-25 de grade, au fost înlocuite de un anotimp ce era numit vară doar în virtutea obişnuinţelor calendaristice, căci, din punct de vedere meteorologic, numai vară nu era.

În lunile mai şi iunie 1816, îngheţuri neaşteptate au distrus cea mai mare parte a culturilor. La începutul lunii iunie, a nins în statele americane New York şi Maine, iar în oraşul canadian Quebec, stratul de zăpadă a ajuns la 30 cm.

În iulie şi august, americanii puteau vedea gheaţă pe suprafaţa râurilor şi a lacurilor. Şi mai înfricoşătoare erau schimbările bruşte ale vremii, parcă nişte puseuri de febră ale naturii bolnave: în câteva ore, temperatura creştea până la valorile normale ori le depăşea, ajungând la 35 grade, pentru ca, în alte cîteva ore, să ajungă la punctul de îngheţ.

Recoltele au fost compromise pe o mare parte a suprafeţelor plantate. Preţurile cerealelor au urcat dramatic; oamenii au început să sufere de malnutriţie, şi-au făcut apariţia epidemiile, iar mortalitatea a crescut. În Marea Britanie, sute de familii de ţărani din regiunile cele mai greu lovite au pornit în pribegie, cerşind. În Germania şi Elveţia, în Marea Britanie şi Franţa, oamenii disperaţi de foame se răsculau, incendiau, jefuiau depozitele de grâne. A fost cea mai cumplită foamete a secolului al XIX-lea. Efectele catastrofei meteorologice propriu-zise au fost şi mai grave din cauza situaţiei economice precare a Europei: multe dintre ţările continentului, secătuite de războaiele napoleoniene, nu aveau rezerve suficiente pentru a face faţă unor astfel de încercări.

Nu numai Europa şi America de Nord au suportat consecinţele modificărilor drastice ale vremii: erupţia a afectat periodicitatea şi volumul ploilor musonice care, în China, au provocat loc inundaţii uriaşe, ce au lovit zeci de sate, iar în India, au favorizat răspândirea holerei.

Ceea ce făcea situaţia şi mai groaznică era faptul că, la vremea respectivă, nu se cunoştea cauza acestui dezastru. Astăzi, ştim că a fost vorba despre o acumulare de cauze, astronomice şi geologice, ale căror consecinţe au fost agravate de contextul istoric nefericit.

Astronomic vorbind, anul 1816 a fost un an cu... soare slab, ca să zicem aşa: el s-a înscris într-o perioadă numită ulterior minimul Dalton, după astronomul britanic care a observat şi descris fenomenul. Minimul Dalton a fost o perioadă cu activitate solară scăzută ca intensitate, care a durat cca. 40 de ani, 1790 - 1830.
Cauzele geologice au fopst reprezentate de erupţiile vulcanice întinse pe o perioadă de câţiva ani şi care au culminat cu erupţia muntelui tambora. Din cauza acestor erupţii, din 1812 şi până în 1815, s-au acumulat în atmosferă cantităţi tot mai mari de cenuşă şi praf. În 1812, au erupt vulcanul La Soufrière, din Caraibe, şi vulcanul Awu, din Indonesia; în 1813, Suwanosejima, din Japonia, iar în 1814, vulcanul Mayon, din Filipine.
Iar în aprilie1815, a venit lovitura de graţie: vulcanul indonezian Tambora a izbucnit încea mai cumplită erupţie cunoscută în istorie. A fost ceea ce vulcanologii numesc o erupţie super-colosală; pe o scală de la 0 la 8, ce măsoară intensitatea erupţiei cu ajutorul unui indice numit indicele de explozivitate vulcanică (VEI - Volcanic Explosivity Index), erupţia muntelui Tambora a avut "nota" 7, indicând, printre altele, faptul că a aruncat în aer un volum de materii solide de peste 100 kilometri cubi ! (Erupţii cu VEI 8 au existat în trecut, dar nu în timpurile istorice; s-a produs una acum 74.000 de ani, şi alta acum cca. 640.000 de ani).

A fost, totodată, erupţia cu cele mai multe victime umane: cel puţin 71.000. Toată vegetaţia insulei Sumbawa, pe care se găseşte vulcanul, a fost distrusă; copaci întregi au fpst dezrădăcinaţi şi aruncaţi în ocean. Valuri tsunami, cutremure şi nori de cenuşă s-au abătut şi asupra altor insule din arhipelagul indonezian. Partea superioară a conului vulcanic a fost spulberată de explozii, lăsând în loc, prin surparea camerei magmatice, o enormă caldera, iar muntele Tambora, care avea, înainte de 1815, aproximativ 4.300 de metri înălţime, măsoară azi 2.851 de metri.

Efectele erupţiei s-au resimţit şi în anii următori: iernile 1816-1817 şi 1817-1818 au fost mult mai grele decât de obicei, iar verile anilor 1817 şi 1818 au fost reci, deşi nu la fel de friguroase ca vara din 1816.

Iar acum, la aproape două secole de la acele întâmplări, ştim că fenomenul natural a avut consecinţe şi în domenii neaşteptate.

Ce legătură există între anul fără vară şi monstrul lui Franknstein?

Nu, nu e un banc, există o legătură, nebănuită şi interesantă.

În vara anului 1816, un grup de tineri intelectuali britanici, înzestraţi cu talent literar, îşi petrecea vacanţa în Elveţia, la Vila Diodati, pe malul lacului Geneva. Gazda lor era lordul Byron, iar printre invitaţi se numărau Mary Shelley (soţia vestitului poet romantic Percy Bysshe Shelley) şi John William Polidori, medic şi scriitor. Tinerii aparţineau păturii suspuse a societăţii; prin umare, nu aveau problemele cu care anul fără vară îi copleşise pe oamenii simpli, silindu-i să flămânzească ori să cerşească. Nu, problemele lor erau de cu totul alt soi.

Ploile interminabile zădărniciseră planurile privind excursiile şi alte distracţii în aer liber, puse la cale de oaspeţii de la Vila Diodati. Unde să te plimbi când afară totul e numnai pâclă, apă şi noroi?

Şi atunci, ca să atenueze plictiseala acestei vieţi de interior la care îi silea vremea urâcioasă, membrii grupului au organizat un concurs: cine scrie cea mai reuşită operă literară horror?

Câţiva ani mai târziu, au văzut lumina tiparului câteva dintre operele scrise pe baza convorbirilor, reflecţiilor şi încerărilor literare de atunci.

John William Polidori a publicat, în 1819, nuvela Vampirul, una dintre primele opere literare ce explorează această temă, ce a cunsocut ulterior un succes atât de spectaculos.

Iar Mary Shelley a publicat, la rândul ei, celebrul Frankenstein (în 1818), roman gotic, dar incluzând şi elemente romantice şi care, datorită temei, este considerat ,totodată, unul dintre primele romane science fiction din istoria literaturii.

Este un exemplu anecdotic care arată cât de departe "bat" asemenea întâmplări ale naturii, cât de neaşteptată poate fi influenţa lor indirectă: depăşind economicul, socialul, politicul, ele ajung să înrâurească şi cultura, în cele mai neprevăzute moduri.

Amenintare globala: 4 grade C devastatoare

Mihaela Stanescu |

+ zoom Amenintare globala: 4 grade C devastatoare Galerie foto (11)

Omul a fost descris ca o specie iubitoare de lumina si caldura; alteori, a fost laudat ca o specie cu o imensa putere de adaptare. Iata, a venit vremea sa vedem cat de adevarata este prima afirmatie si cat de mult meritam laudele pentru cea de-a doua.

Cronica unei apocalipse anuntate

Inceput de veac pe planeta Pamant. Subiectul fierbinte (la propriu!): incalzirea globala. Nu numai ca toata lumea vorbeste despre ea. Toata lumea o traieste. O simtim, ne gandim la ea, ne temem de ea. Sfarsitul lumii si al civilizatiei umane, pe care-l profeteau stramosii nostri, care il vedeau ca pe o Apocalipsa brusca, violenta, o exploziva si brutala prabusire a lumii in sunetul asurzitor al celor 7 trambite, a devenit pentru noi o stingere lenta si treptata a vietii Pamantului, o disparitie inceata, dar inexorabila a toata faptura, pe planeta care ne-a iubit si ne-a crescut pana acum. Si toate acestea pentru ca Pamantul, dimpreuna cu toata atmosfera sa, devine din ce in ce mai cald.

O incalzire cu 4 grade Celsius a climei la nivel planetar nu pare mare lucru - celor care traiesc in regiuni unde iarna incepe in septembrie si se termina in mai s-ar putea sa li se para chiar o schimbare agreabila - dar, din pacate, asta nu mai e o problema regionala, ci una globala. Iar o crestere de 4 grade C a temperaturilor medii la nivel global inseamna o prefacere catastrofala.

Dar de unde au aparut aceste 4 grade funeste care ne suna tot timpul in auz, ca o prevestire de dezastru? Celebrul deja Raport al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbari Climatice (IPCC) a avansat o cifra situata intre 2 si 6,4 grade Celsius. Daca luam ca baza de evaluare - asa cum au facut multi oameni de stiinta - o cifra mijlocie, ne trezim cu aceste 4 grade care, la o prima auzire, nu suna prea inspaimantator dar, judecate prin prisma efectelor, sunt. Pentru ca, la urma urmelor, efectele sunt cele care au importanta. Or, cresterea cu 4 grade a temperaturilor va avea niste consecinte de o amploare aproape de necrezut, cand te gandesti ca e vorba de doar 4 grade!, mai putin decat diferenta de la zi la noapte in climatul temperat. La urma urmei, am fost avertizati: Bob Watson, fostul presedinte al IPCC, ne-a prevenit ca trebuie sa ne pregatim pentru o incalzire de 4 grade.

Cand se va intampla? Previziunea optimista (?): in 2100, temperaturile medii la nivel global vor fi cu cca. 4 grade C mai ridicate decat acum. Previziunea (si mai) pesimista: am putea ajunge in cuptorul descris mai sus inca din 2050. Dar cati vom fi? Si aici parerile sunt impartite, iar unele dintre previziuni suna sumbru de tot, in timp ce altele sunt mai optimiste. James Lovelock, creatorul teoriei Gaia - aceea conform careia Pamantul se comporta ca un superorganism urias - e de parere ca populatia se va restrange drastic: din cei aproape 7 miliarde cati suntem la ora actuala, vor mai ramane poate un miliard. (Asta o fi scenariul pesimist sau cel optimist? Pana la urma, nici nu stii cum e mai rau: sa ramanem mai putini si sa ne consolam cu ideea ca, astfel, civilizatia umana va avea mai putin impact asupra mediului, putand spera astfel sa inversam tendinta de modificare a climei? Sau sa continuam sa crestem pana la cele 9 miliarde preconizate de ONU in 2050, intrebandu-ne, ingroziti, ce o sa mancam cu totii?!)

Ce se va intampla cu Terra?

Singura veste buna este ca, spun expertii, specia umana, in sine, nu pare amenintata cu disparitia; la urma urmei, chiar daca raman doar cateva sute de indivizi, urmasii lor ar putea, in cateva mii de ani, sa repopuleze consistent planeta. Sa zicem, ca sa avem o ipoteza de lucru, asa cum au presupus si cei care fac calculele si previziunile cu care ne ingrozesc pe noi, ca populatia va ajunge la cca. 9 miliarde peste 4 decenii . Si, daca e sa facem ceva, in loc de a sta cu bratele incrucisate, privind disperati cum se duce naibii totul, ar trebui sa incepem de pe acum sa ne imaginam solutii de supravietuire pentru aceste 9 miliarde de cetateni ai planetei Pamant. Ideile nu lipsesc; specialisti de marca si-au rostit opinia, oferind pareri avizate asupra tendintelor, asupra efectelor si asupra unor posibile solutii. Aruncandu-si privirea in viitor, acestia au schitat, pe baza datelor pe care le-au avut la dispozitie si a modelelor de previziune, felul in care va arata lumea noastra si, pornind de aici, posibilele solutii de adaptare. E clar deja pentru toata lumea: situatia se incinge! Sa inceapa, deci, adaptarea!

In primul rand, o mare parte a Terrei va deveni desertica. Desertul pe care il numim Sahara - si care azi se intinde in nordul Africii - se va extinde, in cateva decenii, pana in pragul caselor romanilor, grecilor si bulgarilor, ba chiar si al germanilor si austriecilor, caci sudul Europei si chiar centrul ei, cu mare probabilitate, se vor desertifica. Un climat subtropical arid va inlocui climatul temperat continental cu care ne-am obisnuit. La latitudini mai mici, doua braie de pustiu vor inconjura planeta, unul la nord de Ecuator, altul la sud, doua cingatori uscate, cu pamant crapat, nisip si pietre, printre care vor rasari plante xerofile (adaptate uscaciunii).

In schimb, pentru locuitorii regiunilor nordice ale Europei, Asiei si Americii, va fi ca si cand s-ar muta acum din Siberia, Scandinavia si Alaska in Florida sau sudul Spaniei. Aceste regiuni nordice vor deveni viitoarele granare are planetei; aici vor creste majoritatea recoltelor din care se va hrani omenirea. Sa speram ca ne vor ajunge, caci o mare parte din terenul arabil pe care il exploatam azi se va pierde datorita cresterii nivelului apelor oceanice. Topirea ghetarilor si dilatarea naturala a apei ca urmare a cresterii temperaturilor vor face ca nivelul marii sa se ridice cu cel putin doi metri; cresterea ar putea fi si mai mare daca se vor topi calotele polare. James Hansen, un climatolog care lucreaza in cadrul NASA, a calculat ca o crestere a concentratiei de CO2 in atmosfera pana la cifra de 550 parti per milion (nivelul actual fiind de 385 ppm) ar avea ca rezultat… o Terra completa lipsita de gheturi si pe care nivelul marii ar fi cu 80 metri mai mare dacat in prezent! Regiuni de coasta unde se afla, azi, orase prospere vor fi sub ape, iar turismul submarin va lua amploare, insa atractiile nu vor mai fi recifele de corali, ci magnificele orase scufundate New Orleans, Rotterdam, Sydney…

Hrana viitorului

Ca urmare a acestor drastice modificari, am putea fi siliti sa ne schimbam modul de alimentatie. Desi multi propun trecerea la alimentatia vegetariana, vazand in asta o solutie la problema incalzirii globale (vacile si oile crescute in numar foarte mare produc cantitati enorme de metan, un gaz cu efect de sera), lucrurile nu sunt atat de simple. Daca am deveni cu totii vegetarieni, nu am mai avea ce sa mancam; foametea ar bantui chiar mai rau decat pana acum, lovind regiuni mai intinse si un numar mai mare de locuitori ai globului. Si asta pentru ca numai pe o mica parte a uscatului pot fi cultivate plante. Nici macar un sfert din suprafata sa nu reprezinta teren arabil.

Nici pe pasunile alpine situate la 1500 de metri altitudine, nici in regiunile desertice, nu pot fi cultivate eficient plante pe care omul sa le poata consuma. In schimb, pot fi aduse, in aceste regiuni, animale - vaci, oi, capre, iaci, camile, de la caz la caz - care consuma plantele ce cresc in aceste regiuni, iar noi consumam, apoi, carnea si laptele acestor animale. Astfel, cresterea animalelor domestice este, in esenta, un sistem de convertire a resurselor - iarba marunta si aspra a pasunilor alpine sau tufele tepoase din zonele aride, pe care omul nu le poate utiliza ca atare, sunt transformate in resurse utilizabile. Intrebarea este: in ce masura vom mai putea face acest lucru peste cateva decenii?

Suprafetele arabile se vor restrange drastic, ceea ce va ramane va trebui folosit pentru productia de cereale si alte plante pe care sa le putem consuma in mod direct. Sunt specialisti care prevestesc ca, daca pasarile vor putea fi crescute in ferme in sistem intensiv, pentru erbivorele mari nu prea va mai fi loc. Nu va fi suficient spatiu pentru pasunat, asa incat consumul carnii rosii va trebui, vrand-nevrand, redus. Poate astfel se va limita, totodata, cantitatea de metan eliberata in atmosfera de catre rumegatoare. Lumea de peste cateva decenii va fi una in care vacile si oile vor fi animale rare. De mai multa atentie s-ar putea bucura caprele care, cu binecunoscuta lor rezistenta si lipsa de mofturi la mancare, ar putea fi animalele potrivite pentru a rontai arbustii spinosi care vor creste in acele regiuni mai mult uscate, care vor ocupa o mare parte din pamanturile Terrei. (Inca ar fi bine si asa. La friptura mai renuntam, dar cum sa traim fara branza???)

Animalele marine, care alcatuiesc o parte importanta a hranei omenirii, vor disparea treptat. Captarea dioxidului de carbon din aer va acidifia apele marine, iar aceste ape acide vor dizolva invelisurile calcaroase ale unor organisme planctonice si cochiliile molustelor. Lanturile trofice complexe care intretin biosfera marina se vor rupe, astfel ca nici peste nu va mai exista in aceste mari secatuite. O mare extinctie a speciilor oceanice ar putea fi consecinta pomparii in atmosfera a dioxidului de carbon produs de civilizatia industriala. Si atunci, va trebui sa compensam pierderea animalelor marine prin culturi vegetale in apa marii. Algele sunt o posibila solutie; platformele marine, pe care vor fi cultivate plante alimentare, sunt o alta.

Daca marile intinderi furnizoare de recolte se vor muta spre nord, oamenii ar urma si ei migratia plantelor. Un mare numar de locuitori ai Africii si Asiei - devenite aride pe cea mai mare parte a suprafetei lor - ar trebui relocati. Unde? Poate in Canada, in Siberia, in Scandinavia, in Alaska, unde atunci va fi o clima placuta si unde, spre norocul nostru (ma rog, al lor), vor exista vaste suprafete de teren care ar putea fi colonizate. Oarece inghesuiala va fi, asa ca probabil, modelul predominant va fi cel al locuirii in spatii desfasurate pe verticala - "la bloc" - ceea ce ridica probleme specifice care vor trebui rezolvate cu mare-mare simt de raspundere de catre arhitectii si urbanistii viitorului.

Foamea de energie

Mult laudata solutie a fabricarii combustibilului auto din plante (biodiesel) s-a dovedit o arma cu doua taisuri, iar cel de-al doilea ne-a cam ajuns la os, de vreme ce cultivarea a mari suprafete de teren cu plante pentru biodiesel, in loc de plante pentru hrana, a dus la o crestere a pretului alimentelor si a contribuit la infometarea unui numar mare de locuitori ai lumii. Nici la fel de laudata solutie a folosirii etanolului drept carburant auto nu s-a dovedit grozava: entuziasmul s-a dezumflat rapid cand, recent, in urma unor calcule complicate si savante, o parte a comunitatii stiintifice a ajuns la concluzia ca producerea de etanol nu e deloc o metoda prietenoasa fata de mediu si are o amprenta de carbon mult mai mare decat ne imaginam. (Povestea e, ce-i drept, controversata, deocamdata.)

Celulele de hidrogen - care produc "curent" pentru alimentarea unor masini electrice - ar putea fi o solutie, dar inlocuirea combustibililor traditionali cu electricitatea produsa de celule de hidrogen merge tare greu. In California, guvernatorul Arnold Schwarzenegger se laudase ca va construi 150-200 de statii de alimentare pentru masinile cu celule de hidrogen, de-a lungul autostrazilor statului, si asta pana in 2010. Mai e doar putin pana atunci si abia s-au construit 24 de astfel de instalatii. Unul dintre motivele pentru care California nu s-a indeplinit planul este controversata chestiune: ce trebuie sa avem mai intai - infrastructura sau masinile? Fabricantii de automobile n-au reusit sa furnizeze pietei suficiente autoturisme cu celule de hidrogen, iar fara masinile care sa asigure cererea, nici oferta a 200 de statii de alimentare nu are sens. Are cineva alta solutie?

Pana la urma, probabil, tot energia electrica ne va scoate din incurcatura; masinile electrice, silentioase si nepoluante, ar putea inlocui intr-o zi - ce vis frumos! - masinile zgomotoase, otravitoare si urat mirositoare de azi. Mai ales ca de electricitate e nevoie si in multe alte domenii; deci, are sens sa incercam sa ne concentram eforturile pentru a gasi metode nepoluante si eficiente de a produce energie electrica, pe care s-o folosim apoi pentru toate cele: transport, incalzire, gatit, iluminat etc. etc.

Pai, daca tot o sa fie cald, soare si deserturi peste tot, hai sa profitam! Tehnologiile de convertire a radiatiei solare in energie electrica au progresat vijelios: deja exista mai multe sisteme, care devin tot mai performante, deci nu trebuie sa inventam ceva cu totul si cu totul nou, ci doar sa imbunatatim, adaptam si extindem ceea ce avem deja. Ideile exista, motivatia exista (cutitul ajuns la os e cea mai motivanta chestie din lume), o sa gasim si banii si, facand un efort, am putea avea milioanele de kilometri patrati de instalatii care sa ne furnizeze energia care ne trebuie. Incercari la scara mai mica exista deja; ideile indraznete pentru proiecte de mare amploare nu lipsesc nici ele. Peste braiele desertice care vor incinge Pamantul, am putea construi uriasele centrale solare care vor alimenta cu energie tot restul lumii.

Doar cu tehnologia n-o sa izbutim

Pana acum, solutiile noastre la problema cresterii temperaturilor si a cresterii populatiei au fost mai degraba de ordin tehnologic. Soiuri mai productive, metode mai eficiente, ingrasaminte mai concentrate… De acum incolo, ne spun specialistii, trebuie sa ne insusim un alt mod de a gandi. Unul bazat nu pe geopolitica traditionala - granite, natiuni, raporturi de forte - ci pe o privire de ansamblu asupra problemei. La urma urmei, e de bun simt: o problema globala necesita solutii globale. O politica internationala de relocare pare utopica azi si totusi, ea s-a putea dovedi la un moment dat necesara, pentru a realiza deplasarea populationala despre care vorbeam: mutarea a milioane de oameni din regiunile devenite aride si neospitaliere spre cele care, in urma modificarii climei, vor deveni, din prea reci si neprimitoare, tocmai bune pentru traiul omenirii.

Apoi, va fi nevoie de o politica internationla in domeniul agriculturii, caci cheia supravietuirii tuturor va fi o distributie inteligenta a resurselor. Va fi necesar sa depasim faza "fiecare in tara lui cultiva ce-i trebuie lui si ce vor muschii lui". Dupa cum spune Peter Cox, un climatolog care lucreaza la Universitatea din Exeter, Marea Britanie: daca niste extraterestri ar veni azi pe Pamant, li s-ar parea aberant faptul ca unele dintre cele mai aride tari din lume, precum Pakistan si Egipt, cultiva, pe scara intinsa, o planta atat de mare consumatoare de apa cum este orezul, si inca pentru a exporta mare parte din recolta!

Apa va fi mult mai putina decat acum, marile fluvii ale lumii vor deveni mai firave, luncile umede si fertile se vor ingusta, asa incat orezul s-ar putea sa devina un lux. Ne vom intoarce spre plante mai putin setoase, precum cartofii, si spre soiuri rezistente la seceta ale unora dintre plantele cultivate azi. Intr-o lume bine adaptata dezastrului generat de cel patru grade in plus, politicile agrare vor trebui modificate in asa fel incat recolta sa ne ajunga tuturor. Nu-i nici un secret ca, la ora aceasta, o mare parte din tot ceea ce se produce comestibil, in societatea capitalista multilateral dezvoltata si hiper-consumerista, de tip occidental, ajunge la gunoi, in vreme ce, in tarile lumii a treia, milioane de oameni rabda de foame, sunt subnutriti si malnutriti, iar unii chiar mor de inanitie. O gandire desteapta si cooperanta ar putea reduce mult aceste probleme; nu ignora nimeni complexitatea problemei, ca doar stim cat de greu este sa ascultam de ordinele altora, in loc sa facem ce vrem noi, dar supravietuirea pe termen lung va include, cu siguranta, depasirea acestui egoism la scara nationala in favoarea unei gandiri mai largi si mai cooperante. Aici va fi piatra de incercare, si nu degeaba expertii insista asupra laturii politice a gestionarii efectelor schimbarii climatice: solutiile tehnologice nu mai sunt de ajuns, e vremea solutiilor politice globale.

Noua realitate climatica va aduce dupa ea noi realitati geografice, politice, geopolitice si noi realitati sociale. Deja ne e clar tuturor, de cateva decenii, ca intre evolutia mediului si dezvoltarea omenirii e o legatura dureros de stransa, astfel incat organismele internationale care au fost infiintate pentru a facilita colaborarea la nivel mondial au acum, pe agenda lor, problemele generate de schimbarea climei si modul in care ne adaptam la acesta noua realitate climatica. Intrebare de 100 de puncte: avem destui specialisti care pot sa vada imaginea de ansamblu, sa inteleaga bine legatura dintre aceste fenomene climatice si adaptare si sa fie capabili sa dea o mana de ajutor atunci cand va fi nevoie? Avem institutii unde sa se invete in mod specific aceste lucruri, unde sa-i formam pe acesti planetologi ai viitorului?

Asa a aparut ideea infiintarii unui centru international care sa se ocupe de schimbarile climatice si de dezvoltare. Centrul (International Centre for Climate Change and Development) urmeaza sa fie infiintat in Bangladesh, iar Saleemul Huq, specialist in cadrul Institutului International pentru Mediu si Dezvoltare (organism cu sediul la Londra) a declarat ca intentia este de a face din Bangladesh un laborator al adaptarii la schimbarile climatice. Dupa opinia sa, Bangladesh, care e vazuta azi ca un simbol al vulnerabilitatii - o tara saraca, suprapopulata, lovita adesea de dezastre naturale - ar urma sa devina un simbol al adaptarii eficiente si creative la marea provocare care ne pandeste pe toti: schimbarea climatica majora care va sa vina. Centrul va gazdui specialisti care vor putea studia la fata locului modele ale adaptarii si vor imagina solutii care sa poata fi aplicate si in alte tari ale lumii. Caci multe state s-ar putea confrunta, in cateva decenii, cu problemele pe care le are azi Bangladesh: populatie numeroasa - caci schimbarile ar putea constrange oamenii sa porneasca in migratie, disperati, spre ceea ce vor parea atunci noile Tari ale Fagaduintei; inundatii - caci intensitatea uraganelor va spori, iar nivelul crescut al apelor marii va ameninta mii de orase si sate; saracie, foamete si boli - caci resursele de toate felurile vor scadea in urma dezastrelor naturale. Pare un scenariu atat de horror, incat nici nu-ti vine sa te gandesti la el. Dar refuzul si negarea nu sunt solutii ale problemelor. Adaptarea, insa, este.

SPUNE-TI PAREREA! Crezi ca ar fi nevoie de un angajament politic global proactiv fata de mediu? Este incalzirea globala o responsabilitate a institutiile internationale sau a fiecaruia dintre noi? Ce masuri crezi ca ar trebui luate pentru a stopa incalzirea globala? Ce parere ai despre acest articol?

Incalzirea globala poate duce la cutremure de proportii

15.05.2008 | 0 Comentarii

+ zoom Incalzirea globala poate duce la cutremure de proportii Galerie foto (1)

Un nou studiu referitor la o posibila legatura intre clima si geografia fizica a planetei a descoperit ca incalzire accelerata a atmosferei duce, intr-un final, la deplasarea placilor tectonice.

Combinatia factorilor produsi de incalzirea globala, activitatea vulcanica si intensificarea radiatiilor solare are ca rezultat cresterea accelerata a temperaturii suprafetei si interiorului planetei in egala masura, declara intr-un comunicat Adrian Lenardic, profesor de geologie in cadrul Rice University. Scopul nostru este acela de a descoperi limita cresterii temperaturii dincolo de care placile tectonice ale planetei noastre vor incepe invariabil sa raspunda, continua acesta. Scoarta terestra, alaturi de masele de carbon care circula sub placile oceanice se intorc ciclic spre interior atunci cand placile tectonice aluneca unele printre altele.

“Am descoperit ca tot ansamblul placilor tectonice ale planetei poate deveni instabil atunci cand temperatura de la suprafata Terrei va ajunge la 37’7 grade Celsius, se vor declansa cutremure de proportii asemanatoare cu cele din trecutul geologic indepartat al planetei “ continua Dr. Lenardic.“Ciclul incalzirii globale provocate de activitatile economice si industriale ale omenirii nu trebuie doar incetinit, ci stopat de-a dreptul pentru simplul motiv ca daca putem modifica ritmul incalzirii globale, nu avem nici o putere in a stopa procesele geologice din adancul Terei, iar acestea, combinate cu efectul cresterii temperaturii de la suprafata, nu pot duce decat la probleme imposibil de gestionat” avertizeaza oamenii de stiinta in incheierea studiului lor.

Sursa: Science Daily

Guvernul ascunde ceva despre vremea urmatoarelor 10 zile?

Posted by Radu Tudor on February 2nd, 2012

Sunt multe surse credibile care afirma ca in urmatoarele 10 zile, vremea va fi extrem de rea. Caderile de zapada ar putea fi mult peste nivelul anuntat de autoritati, viscolul mai puternic. In zonele administratiei centrale si locale se cunoaste dimensiunea problemelor care vor veni. Toti vorbesc despre un autentic COD ROSU, pe care inconstientii care ne conduc il plaseaza undeva in zona GALBEN, poate PORTOCALIU.
Dar potrivit surselor, ordinul de la cel mai inalt nivel a fost sa nu fie transmise datele exacte catre populatie, pentru a nu se panica. Exact ca pe vremea comunistilor !
Informatiile privind inrautatirea extrema a vremii trebuie aduse imediat la cunostinta populatiei. Pentru a fi prevenite tragedii, pentru ca cei bolnavi sa-si asigure cele necesare traiului in casa pentru o perioada mai lunga. In fine, pentru ca acest responsabili sa poate concentra urgent toate fortele de stat si private in vederea unor posibile interventii in forta.
Presedintele peroreaza ceva despre viitorul Uniunii Europene, Emil Boc tace malc, viscolul e deja in toi si se pare ca dureaza 10 zile, cu temperaturi foarte scazute. Vad niste masuri lente, un comandament care se va intruni abia la ora 16 undeva la MAI. Iar la Transporturi, Sanatate si chiar Mediu, e un dolce far niente.
Daca Doamne fereste vor muri din nou oameni, drumurile vor fi inchise si interventia va fi la fel de proasta la in secventa precedenta de viscol, vom stii clar cine sunt vinovatii. Pentru ascunderea informatiilor atit de necesare populatiei si incapacitatea de a gestiona profesionist si responsabil o situatie de criza.
Update :

Ordin nr. 1427/2006
din 11/09/2006
pentru aprobarea procedurilor de codificare a atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor şi alertelor hidrologice

Art. 10. – Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul fenomenelor de ninsori abundente şi polei pot fi următoarele:
2. Cod roşu:
a) sunt aşteptate căderi importante de zăpadă sau depuneri masive de polei, ce pot afecta grav activităţile umane şi viaţa economică;
b) circulaţia riscă să devină rapid impracticabilă în întreaga reţea (rutieră, feroviară şi maritimă);
c) distrugeri importante pot afecta reţelele de electricitate şi de telefonie, timp de mai multe zile;
d) există posibilitatea producerii de perturbări foarte grave ale transportului aerian şi feroviar.

Fratele Apologeticum ne atrage atentia asupra unui articol postat pe blogul jurnalistului Radu Tudor:
Guvernul ascunde ceva despre vremea urmatoarelor 10 zile?
Sunt multe surse credibile care afirma ca in urmatoarele 10 zile, vremea va fi extrem de rea. Caderile de zapada ar putea fi mult peste nivelul anuntat de autoritati, viscolul mai puternic. In zonele administratiei centrale si locale se cunoaste dimensiunea problemelor care vor veni. Toti vorbesc despre un autentic COD ROSU, pe care inconstientii care ne conduc il plaseaza undeva in zona GALBEN, poate PORTOCALIU.
Dar potrivit surselor, ordinul de la cel mai inalt nivel a fost sa nu fie transmise datele exacte catre populatie, pentru a nu se panica. Exact ca pe vremea comunistilor !
Informatiile privind inrautatirea extrema a vremii trebuie aduse imediat la cunostinta populatiei. Pentru a fi prevenite tragedii, pentru ca cei bolnavi sa-si asigure cele necesare traiului in casa pentru o perioada mai lunga. In fine, pentru ca acest responsabili sa poate concentra urgent toate fortele de stat si private in vederea unor posibile interventii in forta.
Presedintele peroreaza ceva despre viitorul Uniunii Europene, Emil Boc tace malc, viscolul e deja in toi si se pare ca dureaza 10 zile, cu temperaturi foarte scazute. Vad niste masuri lente, un comandament care se va intruni abia la ora 16 undeva la MAI. Iar la Transporturi, Sanatate si chiar Mediu, e un dolce far niente.
Daca Doamne fereste vor muri din nou oameni, drumurile vor fi inchise si interventia va fi la fel de proasta la in secventa precedenta de viscol, vom stii clar cine sunt vinovatii. Pentru ascunderea informatiilor atit de necesare populatiei si incapacitatea de a gestiona profesionist si responsabil o situatie de criza.
Comentariu saccsiv:
Si totusi, iata ce aflam din articolul ATENȚIE! Autorităţile se tem de zăpezi mai mari ca în 1954! Atunci, troienele au fost de 5 metri. VEZI IMAGINI:
Autoritățile se pregătesc pentru câteva zile cu ninsori abundente. Ministerul de Interne a convocat Consiliul Național pentru Situații de Urgență. Rămâneți pe evz.ro pentru a afla cele mai noi informații despre starea drumurilor din țară, precum și despre măsurile luate de autorități.
UPDATE 13.45 Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a declarat că ”nu este o iarnă cu ninsori obișnuite”.
Aceasta a anunțat că, probabil, se vor închide mai multe drumuri și că s-a suplimentat numărul utilajelor de deszăpezire.
Și surse din cadrul primăriilor au explicat, pentru EVZ, că iarna aceasta nu este una tipică și seamă cu cea din 1954.
Autoritățile au apelat la măsuri de urgență pentru a face față în aceste zile condițiilor meteorologice extreme.
„Da, s-a anticipat că vor fi nămeți mai mari ca în 1954!. La ora 16.00, am convocat Comitetul Național pentru Situații de Urgență din subordinea Ministerului de Interne. Încercăm să ne pregătim pentru zilele care vor urma. Aseară, au fost alocate 10 miliarde de lei vechi din fondurile de rezervă pentru cheltuieli de benzină, motorină, apă și ce mai este necesar”, a declarat, pentru EVZ, ministrul de Interne Traian Igaș. În cadrul comitetului, premierul Emil Boc va face videoconferință cu prefecții.
În plus, ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, i-a convocat, aseară, de urgență, pe drumari și le-a pus în vedere să suplimenteze numărul de utilaje și să fie pregătiți pentru vremea rea. Potrivit unui angajat al Ministerului Transporturilor, în timpul ședinței s-ar fi comunicat că vântul va atinge viteza de 80 de km/h și că va ninge abundent.
Aeroporturile au primit avertizări de ninori abundente iar în Capitală autoritățile se tem să nu apară fenomenul de Freezing Rain(ploaie înghețată) care ar putea afecta chiar și cablurile electrice.
În asemenea situații, autoritățile recomandă populației să-și facă provizii și să nu plece la drum.
Nămeţi de doi metri, şcoli închise şi tancuri bătatorind zăpada, toate acestea chiar s-au întâmplat însă în urmă cu aproape şase decenii – iarna 1953/1954 fiind trecută şi în analele Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) ca fiind cea mai grea din istoria masuratorilor meteorologice.
Executivul a decis ieri suplimentarea bugetului Ministerului de Interne pentru asigurarea combustibilului necesar intervenţiilor în perioada următoare pentru structurile din subordine precum Jandarmerie, IGSU, Poliţie, Poliţia de frontieră.
Prefectul Capitalei, Mihai Cristian Atănăsoaei a solicitat primarilor din Capitală să se pregătească pentru a reacţiona rapid, după ce ANM a emis cod galben pentru perioada 3 februarie 2012 (ora 10:00) – 5 februarie 2012 (ora 20:00). În intervalul menţionat vor avea loc intensificări ale vântului cu viteze de peste 50-60 km/h şi va ninge abundent. Din dimineaţa zilei de sâmbătă, există riscul depunerii de polei pe străzile Capitalei.
Cum a fost iarna din 1954. “Marele Viscol”, în presa vremii
în dimineața zilei de 3 februarie 1954, bucureștenii s-au trezit cu geamurile acoperite de troiene.A fost una dintre cele mai grele ierni, rămânând în istorie sub denumirea de “Marele Viscol”. Potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie, în acele zile s-a înregistrat cel mai puternic viscol din secolul XX, vântul atingând o viteză record în Capitală: 126 km/oră.
Pentru că nămeții depășeau înălțimea de un metru, orașul a fost blocat. Militarii au folosit sănii trase de cai. Furia albă a ținut până la sfârșitul lunii. Oamenii își amintesc că tancurile armatei au ieșit pe străzile Capitalei și au făcut tuneluri. Numai așa te puteai deplasa prin oraș. Cei rămași fără apă, dezghețau țurțuri sau topeau zăpada.
Pe stradă, tramvaiele au rămas înțepenite zile întregi. În acea iarnă, au fost aduse şi primele maşini speciale de deszăpezire de la o uzină din URSS. Militarii au lucrat zi și noapte pentru a curăța orașul. Pe străzi au ieșit și românii, care au lucrat umăr la umăr. La acest lucru a contribuit și presa vremii, care îi chema pe bucureșteni afară, să ajute la deblocarea drumurilor.
Vă prezentăm, în cifre, cum a arătat iarna anului 1954, despre care autoritățile spun că a fost mai blândă decât ce ne așteaptă:

cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115.9 l/m2 în 24 ore, la Grivița
cel mai gros strat de zăpadă: 173 cm, la Călărași
în sudul țării, au fost troiene de 2-5 m

Sursa: Libertatea
Recomandări de la IGSU
Având în vedere avertizările meteo din ţară, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă face următoarele recomandări:

Evitaţi pornirea la drum pe timp de viscol şi ninsoare puternică. Dacă, totuşi, deplasarea este necesară, informaţi-vă în prealabil dacă pe traseul dumneavoastră nu sunt drumuri blocate.
Înainte de plecare asiguraţi-vă că sistemul de încălzire funcţionează eficient;
Urmăriţi la posturile radio/tv buletinele meteorologice şi recomandările autorităţilor centrale şi locale;
Porniţi la drum cu rezervorul de combustibil plin;
Ţineţi în autoturism pături, apă şi alimente neperisabile;
Echipaţi-vă corespunzător autovehiculele pentru circulaţia în condiţii de iarnă (anvelope specifice sezonului rece, lanţuri antiderapante, lopată, săculeţ cu nisip, etc.)

În cazul în care viscolul vă blochează în trafic în afara localităţilor, luaţi următoarele măsuri:

Trageţi pe dreapta. Porniţi luminile de avarie;
Anunţaţi evenimentul la numărul de urgenţă 112, indicând locul unde aţi rămas blocat. Rămâneţi în autoturism până ce echipele de intervenţie vin să vă salveze. Nu părăsiţi autoturismul!
Porniţi motorul şi sistemul de încălzire aproximativ 10 minute la fiecare oră, pentru a menţine cald în interior. Când motorul funcţionează, deschideţi uşor geamul pentru ventilarea habitaclului.
Curăţaţi periodic ţeava de eşapament.- Mişcaţi-vă pentru a menţine organismul cald, evitând extenuarea.
Consumaţi lichide pentru evitarea deshidratării.
Porniţi lumina din interior pe timp de noapte pentru ca echipele de salvare să vă localizeze.

De asemenea, pentru evitarea producerii incendiilor la locuinţe, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă face următoarele recomandări:

Evitaţi supraîncărcarea sobelor şi nu folosiţi decât materialul combustibil pentru care a fost destinată;
Aşezaţi o tăviţă metalică în faţa sobei, în dreptul uşiţei;
Nu aşezaţi în apropierea sobei sau pe aceasta materiale combustibile;
Stingeţi focul din sobă înainte de a părăsi locuinţa;
Nu adormiţi niciodată cu soba aprinsă;
Nu aşezaţi materiale combustibile în apropierea mijloacele de încălzire electrice;
Nu lăsaţi niciodată copiii nesupravegheaţi cu soba aprinsă ori aparatele de încălzire electrice în funcţiune.

În ce an s-a înregistrat cea mai grea iarnă şi câţi metri aveau nămeţii GALERIE FOTO

Autor: Marian Păvălaşc, Antoaneta Etves

Nămeţi de doi metri, şcoli închise şi tancuri bătatorind zăpada sunt câteva din amintirile viscolului din 1954

1 2 3 4 5

Odată cu zăpadă şi viscolul care s-a abătut asupra Capitalei în ultimele zile, ne-am adus aminte de poveştile bunicolor şi părinţilor despre iernile de altădată.
Nămeţi de doi metri, şcoli închise şi tancuri bătatorind zăpada, toate acestea chiar s-au întâmplat însă în urmă cu aproape şase decenii - iarna 1953/1954 fiind trecută şi în analele Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) ca fiind cea mai grea din istoria masuratorilor meteorologice.

De neuitat: viscolul din 1954
„Locuiam refugiaţi în apartamentul bunicii de pe Calea Călăraşi, în apropiere de Piaţa Muncii. Într-o singură noapte, stratul de zăpadă a ajuns aproape la trei metri. Nu am ieşit din casă pentru că nu aveam bocanci”, îşi aminteşte bucureşteanca Ştefana Bianu.

Şi fotograful Andrei Pandele se întoarce în trecut, la iernile copilariei, despre care vorbeşte şi pe blogul său. „În februarie 1954 a fost o ninsoare excepţionala, cea mai grea iarna de care-mi amintesc. Aveam 8 ani. Şcolile s-au închis, zapada troienită depăşea 2,5 metri. Se circula prin tuneluri săpate în zapadă”, povesteşte Andrei Pandele. El îşi mai aminteşte cum un tanc implicat în activitatea de deszăpezire a rămas blocat în mijlocul intersecţiei Calea Dorobanţi cu Ştefan cel Mare.
Topul nămeţilor din Capitală
Anul Luna Strat zapada Temperaturi minime
1984/1985 ............ ianuarie .........30-40 cm ............-23 grade C
.................................februarie ....... 25-28 cm ...........-19 grade C
1989/1990 ............ ianuarie ..........30-40 cm ...........-20 grade C
1995/1996 .............februarie .........40 cm .................-17 grade C
2000/2001..............ian - febr......... 22-32 cm ...........-19 grade C
2002/2003 .............decembrie......10-20 cm ............-18 grade C

Ipoteză şocantă: NASA trebuia să anunţe pe 15 noiembrie 2010 o nenorocire?

”Găurile negre produse la CERN au scăpat de sub control”, spun specialiştii. Pe 15 noiembrie 2010 NASA a ţinut omenirea cu sufletul la gură timp de aproximativ 10 ore. Agenţia cosmică anunţase dimineaţa că va face publică descoperirea unui „obiect excepţional” în vecinătatea cosmică a Pământului. Toată lumea se aştepta să se anunţe contactul cu extratereştrii sau o nenorocire care ar urma să vină din Cosmos, adică ceva într-adevăr excepţional! Dar NASA a anunţat o copilărie, despre o gaură neagră descoperită cu 30 de ani în urmă... A făcut NASA o gafă? În dimineaţa zilei de 15 noiembrie, NASA a anunţat mass media că la ora 19.30 va anunţa descoperirea unui obiect excepţional în vecinătatea cosmică a Terrei. Această declaraţie fulminantă păreau să pregătească locuitorii Terrei pentru un fenomen epocal, ieşit din comun, şi a fost făcută foarte sobru, cu mare pompă şi încărcat de gravitate. La ora 19.30, ora Bucureştiului, toată omenirea era cu sufletul la gură să afle despre ce e vorba. La momentul cu pricina, Agenţia spaţială anunţă că a descoperit o gaură neagră la 50 de milioane de ani lumină de Terra – adică o informaţie banală din punct de vedere ştiinţific. La doar 35 de milioane de ani lumină se află o altă gaură neagră, mai mare şi mai fioroasă. Mai mult, despre existenţa obiectului cosmic ”excepţional” se ştia de 30 de ani, deci, practic nu a fost nici o informaţie nouă. De ce tot acest circ?

Omenirea a trecut printr-o mare primejdie

”Este sigur că anunţul făcut de NASA ascundea un fapt mult mai grav, probabil copleşitor de important pentru umanitate, posibil funest, dar a cărui neralizare a făcut mutarea atenţiei opiniei publice pe o descoperire minoră, obişnuită, care nu iese din tiparele activităţii cotidiene a astronomilor. Despre ce este vorba? Unii specialişti, mai cu seamă chinezi şi cei ruşi, acuză savanţii care lucrează la acceleratorul de particule CERN, Geneva, că ar fi scăpat de sub control experimentele şi că în prezent ar produce, în mod straniu, găuri negre în diferite locuri din Univers a căror naştere, evoluţie şi dispariţie nu mai pot fi anticipate şi cu atât mai puţin, controlate. Adică posibila apariţie a unor găuri negre în zonele apropiate galaxiei noastre, sau chiar în apropierea sistemului solar, sunt efecte ale experimentelor de la CERN. Ca atare, NASA se pregătea să anunţe o asemena apariţie catastrofală, scăpată de sub control, în vecinătatea Pământului, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în cele aproximativ 10 ore de suspans, şi atunci oficialităţile au deturnat atenţia cu un anunţ copilăresc despre cea mai tânără gaură neagră. Practic, se pare că omenirea a trecut printr-o mare primejdie în data de 15 noiembrie”, ne-a declarat gen. dr. Emil Străinu, specialist în ameninţări neconvenţionale.
La CERN s-a produs antimaterie
CERN este un accelerator de particule construit la Geneva, care încearcă să recreeze condiţiile din momentul formării Universului şi găsirea ”particulei lui Dumnezeu” - adică acel ceva care a generat materia - prin ciocnirea a două fluxuri de particule accelerate la viteze apropiate de cele ale luminii. Dar particula lui Dumnezeu este greu de controlat, în sensul că aceasta poate produce şi găuri negre. O gaură neagră este o porţiune de spaţiu cosmic care are o concentraţie de masă imensă, iar câmpul ei gravitaţional este atât de puternic încât înghite tot ce are în jur, de la planete la radiaţie luminoasă. Au fost nenumărate voci care au atenţionat că experimentele de la CERN sunt periculoase.

Acceleratorul a pornit oficial în 2008, dar din cauza unor defecţiuni ciudate (cea mai haioasă declaraţie a fost cea din 3 noiembrie 2009, despre o pasăre cu o bucată de pâine în cioc care ar fi scăpat firimituri şi a fi declanşat un scurt circuit în CERN), abia în toamna anului trecut a anunţat că ciocnirea fluxurilor de particule s-a produs, dar nu s-a spus ce a rezultat de aici. Totodată, savanţii de la CERN au anunţat că au reuşit, pentru prima oară în decursul istoriei omenirii, să menţină stabili, pentru o fracţiune de secundă, 38 de atomi de antimaterie. Antimateria este opusul materiei, iar la contactul lor, cele două forme de existenţă se anihilează reciproc cu o degajare uriaşă de energie. Dacă se va putea stabiliza, antimeria va fi folosită în viitor pentru alimentarea cu energie a navelor cosmice.
Sursa: Libertatea.ro

Paladinii lumilor Pierdute..

Cumparaturi online..Si reclame..