Cumparaturi online..Si reclame..

Gold FM Romania - Tineretea Ta E Aici!
Se afișează postările cu eticheta Societati secrete.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Societati secrete.... Afișați toate postările

vineri, 2 decembrie 2011

Clubul Bilderberg

Clubul Bilderberg






Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste  orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire  in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi  membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza  tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si  controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori  actuali ai speciei Homo sapiens… Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens… “Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n. Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici  oculte, drept cel mai inalt for de conducere al “Marilor Preoti ai  Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea  acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau  potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un  misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care  figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare  secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul  timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri  internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali  din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici. Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din  subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile  obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta  din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra  adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii  stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea,  secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz  ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate  sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita  aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop  precis. Cum a inceput totul “Cea mai mare pedeapsa  pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil  condusi de cei foarte interesati de politica” -Arnold J.Toynbee, istoric englez
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual  al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si  resedinte private din Europa, iar o data la 4 ani, undeva in Statele  Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele  probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in  conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a  desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului  Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze  Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante,  printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei  organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta  sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici  si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg. Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este  sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o  ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea  biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin  afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui  for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele  societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor  Externe (C.F.R.).Organizatia este condusa de un for superior alcatuit  din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii  speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul  in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile  anuale ale clubului. Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul  Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial  la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea  economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate  globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie  identificata oriunde pe planeta. Cercurile puterii “Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” – Matrix Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de  politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste  consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit  loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor  Rockefeller-Rotschild. Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca  orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor  anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani,  printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor  trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch  Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire  for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul  Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul  Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de  membrii familiei Rotschild.
Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii  Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew  Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici  internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de  ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca  Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani,  niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta  girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de  importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura  temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape  incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a  mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost “neoficial” recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta. De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat,  si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D,  Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat  omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul  presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le  denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii  mondiale. In lumea finantistilor americani a fost poreclit “Lupul Singuratic de pe  Wall Street” deoarece era complet independent de piata financiara, si  totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale  incomensurabile. El este artizanul “Razboiului Rece” desfasurat intre  cele doua superputeri mondiale. De fapt insasi termenul de  Razboi Rece-i apartine cu exclusivitate, fiind folosit in premiera de  Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947. Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al  Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat  in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face  parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai  puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma  superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O.  par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor  moarte din parcuri… Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea  sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga  putere politica, militara, economica si administrativa a Europei  Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei. Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor  “bilderbergeri”: – Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale  lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei  optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor  majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones.  Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere  afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul  functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe  glob.
Guvernul Mondial suntem noi… Ca ne descurcam mai bine! “Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt “In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara  jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care  i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte  sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un  astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine  dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a  guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de  sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid  Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a  tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului  Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a  votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul  Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de  ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.
Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc  membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatata a  piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte  ierarhice. Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o  parte din secretele Illuminatilor, urmati de membrii de rang secund  care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul  guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii,  adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori. Dupa  parerea lui Jan Udo Holey, aceasta ordine de comanda ar replica intocmai  simbolul piramidei deasupra caruia se afla ochiul atotvazator al  Illuminatilor, desen prezent pe bancnota americana de un dolar. Ce se  vor face oare bilderbergerii atunci cand se va trece succesiv de la  dolar la amero si de la amero la Phoenix, temuta moneda unica pe plan  mondial? Vor avea oare vreo criza de simboluri pierdute, sau se vor  raporta la monezile din aur a caror valoare pare ca rezista in timp, din  Antichitate pana in prezent Conspiratie, mistificare, exagerare? “Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” – George Orwell, scriitor britanic Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si  cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic,  este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din  cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si  refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la  adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai  vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza  de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul  britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de  emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul  Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat  suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o  structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara  cumva Uniunii Europene.
Teoria Conspiratiei continua cu evidentierea relatiei pe care Bilderberg  o are cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor  teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de  catre membrii Clubului. Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul  ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca  invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The  Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica, Corriere della  Sera, New York Times etc. Adevarul este, ca de atatea ori cand vine  vorba de Conspiratii, dincolo de posibilitatea noastra de a-l afla. Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg are loc in  Atena, intre 14-16 Mai. Ce se va discuta acolo va ramane, ca de fiecare  data, un nou mister pentru urechile celor multi…
Preluare dupa http://www.descopera.ro

joi, 1 decembrie 2011

Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt

Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt


Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt ce este învins de boală

Un mare magnat al ţiţeiului – un mason de rang înalt din cadrul sinistrului grup ultrasecret Bilderberg este bolnav de cancer într-un stadiu terminal şi se află în SUA. De curând, fiind plin de remuşcări pentru tot răul pe care l-a făcut, el şi-a deschis inima în faţa pastorului Lindsey Williams, care apoi a dezvăluit public confesiunile sale săptămâna trecută. El i-a relatat cu limbă de moarte pastorului unele dintre evenimentele care urmează să se abată peste noi toţi în anul următor (2012) şi totodată a spus că înainte de preluarea conducerii lumii de către sinistra grupare satanică intitulată „Noua Ordine Modială“, vom fi conduşi, aşa cum de altfel se spune şi în Apocalipsă, de către chinezi, care după cum ştim sunt rasa cu pielea galbenă. El a adăugat că deşi China va părea că este noua superputere, cei care o vor conduce din umbră, sau altfel spus Adevăraţii Stăpânitori, vor fi bancherii care fac parte din sinistrul grup al aşa-zişilor „iluminaţi“, ce vor rămâne ascunşi, pentru ca acţiunile Chinei şi ale chinezilor să apară în prim-plan, în timp ce aşa-zişii „iluminaţi“ vor acţiona aşa ca şi până acum, folosind acest paravan pus la punct cu viclenie.
În cele ce urmează, oferim un rezumat ale acestor confesiuni, ce includ şi alte dezvăluiri despre unele fapte ce sunt plănuite de Francmasoneria mondială şi care ne sunt puse la dispoziţie nu de către mijloacele mass-media, care cenzurează în permanenţă astfel de ştiri jenante, ci de către mass-media alternativă, care din fericire nu este controlată de masoni.
Punctul 1.
În cel mult doi ani de acum încolo, va fi plănuită şi dusă la îndeplinire o lovitură militară fulgerătoare asupra Iranului, ce va declanşa apoi un război care la scurt timp după aceea va face să se dezlănţuie cel de-Al Treilea Război Mondial. Aşadar, atunci când războiul împotriva Iranului va porni, va izbucni totodată şi cel de-Al Treilea Război Mondial, care va face să intre în luptă mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza şi va face milioane de victime.
Punctul 2.
Dolarul american va fi cu siguranţă mort până în anul 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „iluminaţii“ şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apare la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. Complotul urzit din umbră ce vizează distrugerea valutelor este în curs de implementare, aşa că este cel mai bine să vă retrageţi neîntârziat banii din bănci, să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!
Acest mason de rang înalt a spus: „În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici“. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.
În mod foarte semnificativ, Timothy Geithner, secretarul trezoreriei Statelor Unite, vorbeşte fluent chineza, iar Kevin Rudd, fostul prim-ministru al Australiei şi actualmente ministru de externe vorbeşte fluent mandarina. În cel mult doi ani de acum înainte, aproape că nu vom mai recunoaşte Statele Unite ale Americii. Elita din umbră a „iluminaţilor“ va accelera cât va putea procesul de subjugare a maselor de oameni de pe această planetă. Se va urmări introducerea cip-ului RFID obligatoriu la cât mai mulţi locuitori ai acestei planete. La capătul acestor doi ani (respectiv la sfârşitul anului 2012), masele mari de oameni vor fi aduse într-o stare de debusolare completă şi vor fi atât de sărace, încât nici măcar nu vor mai fi în stare să se răzvrătească. Instalaţiile secrete HAARP vor acţiona de la distanţă pentru a genera prin intermediul anumitor energii psihotronice o stare ciudată de hipnoză şi letargie globală, care va afecta minţile imensei majorităţi a fiinţelor umane care trăiesc pe această planetă. Prin intermediul instalaţiilor HAARP, fiinţele umane vor fi aşadar scufundate într-o stare ciudată, letargică, ce va atrage după sine o obnubilare şi o diminuare a voinţei, iar aceasta le va face să nu reacţioneze, chiar şi atunci când condiţiile de viaţă ale maselor mari de oameni se vor înrăutăţi din ce în ce mai mult. Imensa majoritate a fiinţelor umane se vor comporta întocmai ca nişte „legume“, ca şi cum ar fi sedate, robotizate şi inerte.
Punctul 3.
Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Ştiind aceasta, realizaţi urgent conversia în aur a activelor şi a banilor de care dispuneţi. Realizaţi aceasta cât mai urgent posibil. Nu lânceziţi şi nu vă îndoiţi, pentru că „iluminaţii“ au de gând să facă să se prăbuşească în continuare, foarte curând, toate băncile. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla…
Nu speraţi că veţi putea depinde de bunurile imobiliare, deoarece şi piaţa acestora se va prăbuşi în curând, căci oamenii nu vor mai avea cu ce să cumpere case şi ca urmare, preţul actual al bunurilor imobiliare se va prăbuşi. Nu este cazul să spere cineva că va putea să trăiască din averi, din moşteniri sau din investiţii, căci toate acestea vor dispărea atunci când băncile se vor prăbuşi şi vor da faliment una după alta.
Punctul 4.
În curând, petrolul brut va ajunge 150-200 dolari barilul, în următoarele câteva luni!
Punctul 5.
Băncile orchestrează criza ipotecilor bancare care va fi reglementată prin actul care a fost validat de Congresul SUA cu două săptămâni în urmă şi care le permite băncilor să ia în stăpânire casele datornicilor fără a avea nevoie de alte împuterniciri. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.
Punctul 6.
Legea Sănătăţii ce a fost promovată de Preşedintele Obama este totodată un instrument perfid de control ce este dictat de către bănci şi va fi pus în aplicare de către societăţile de asigurare. Preluarea controlului de către Guvern asupra armelor de foc ale americanilor precum şi eutanasia sunt totodată ascunse în această lege perfidă.
Punctul 7.
Guvernul SUA a dat cu mai mulţi ani în urmă canalul Panama Chinei, iar aceasta a fost o strategie a Consiliului de Relaţii Externe (CFR) şi a Comisiei Trilaterale.
Punctul 8.

Este necesar să ştiţi că la ora actuală China deţine deja toate porturile greceşti.
Punctul 9.
Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc.
Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!
Punctul 10.
China este cel mai mare extractor de resurse minerale naturale care există la nivel mondial. Ea deţine mai mult de jumătate din exploatările miniere din Australia. China deţine totodată exploatări miniere în Africa, în SUA, în Orientul Mijlociu, în Canada. China deţine un monopol de 90% asupra tuturor mineralelor rare ale pământului!
Punctul 11.
China face tranzacţii cu toate monedele importante ale lumii, devenind extrem de bogată în numerar şi în felul acesta, ea poate cumpăra şi vinde în orice monedă.
Punctul 12.
Puţini ştiu că Rusia este cel mai mare producător de petrol şi gaze. Ştiind aceasta, trebuie să fim foarte atenţi asupra a tot ceea ce se petrece atât în Rusia, cât şi în China. Dat fiind faptul că au interese majore cu aceste ţări, americanii nu vor câştiga niciodată un război împotriva lor, deoarece SUA şi-a mutat toată industria de producţie în China.
Punctul 13.
Elitele aşa-zişilor „iluminaţi“ alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.
Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi“ să atace.
Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.
Toate acestea arată că se exercită din umbră felurite acţiuni de sabotare a Iranului, tot aşa cum s-a făcut şi în cazul Irakului şi totodată se fac pregătiri pentru un atac fulger împotriva Iranului, care atac va izbucni atunci când „iluminaţii“ vor considera că a sosit momentul, pe neaşteptate.
Punctul 14.
„Iluminaţii“ vor să implementeze la nivelul acestei planete sinistrul proiect satanic „Devil’s Mesia“ („Mesia Diavolului“). În realitate, acesta este o acţiune sub acoperire prin care „iluminaţii“ vor, de fapt, să facă posibilă apariţia sinistrului Antichrist. Ei nu îl numesc Antichrist pentru a nu trezi suspiciuni prea mari şi tocmai de aceea au intitulat, în mod viclean, acest proiect satanic „proiectul Devil’s Mesia“ (Mesia Diavolului – sau altfel spus, „unsul“ sau mesagerul lui Satana).
Magnatul cel bolnav de cancer care se află într-un stadiu terminal a mai spus:
„De curând, „iluminaţii“ au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.
Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii“ au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale. Mai întâi, „iluminaţii“ vor urmări să pervertească toate popoarele acestui Pământ şi după aceea vor alege care va fi poporul cel mai pervertit şi acolo îl vor face să apară, fiind susţinut de ei şi de toate mijloacele mass-media, pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“).
Punctul 15.
Cei care s-au autointitulat „iluminaţii“ fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.
Este interesant de observat că la ora actuală crearea unor aşa-zise comunităţi religioase de către aşa-zişii „iluminaţi“ este un factor cheie în promovarea unui fals ecumenism ce se urmăreşte să fie întronat prin intermediul unor astfel de consilii şi fundaţii în care nu sunt incluşi oameni care cred în Dumnezeu, ci fiinţe umane corupte, perverse şi avide de câştiguri financiare fabuloase. Astfel de iniţiative-fantomă ce se bazează pe clerul corupt au preluat deja majoritatea bisericilor din Statele Unite. Rămâi pur şi simplu uimit, şi la prima vedere nu îţi vine să crezi atunci când descoperi modul mârşav, viclean, pervers în care astfel de aşa-zise iniţiative religioase sunt create pentru a aduce, chipurile, cuvântul Domnului Dumnezeu sau sunt promovate, zice-se tot în numele lui Dumnezeu, cu toate că este clar pentru oricine vrea să vadă că în realitate ele urmăresc să deturneze pe adevăraţii credincioşi atât în anumite zone din Statele Unite ale Americii, cât şi în Irlanda şi mai recent în arhiepiscopia Westminster din Anglia. Astfel de „iniţiative religioase“ viclene urmăresc să conducă omenirea către o aşa-zisă Biserică atotcuprinzătoare, din care însă Dumnezeu va lipsi în realitate.
Punctul 16.
Deja au fost votate ordonanţe care sunt supranumite „hotărâri locale“ (ele au fost chiar adoptate în unele state din SUA) care îl împuternicesc deja pe şeriful districtului să vină şi să pună lacătul pe o biserică în cazul în care se face o reclamaţie împotriva acestei biserici, mai ales împotriva pastorului ei, de îndată ce acesta vorbeşte împotriva homosexualităţii, împotriva anumitor vicii, sau ia atitudine împotriva pedofiliei. În felul acesta, prin uneltele lor mârşave, „iluminaţii“ pot prin astfel de ordonanţe să închidă bisericile în afara oricărui proces legal şi ei acţionează în felul acesta aşa cum se acţiona mai demult în China.
Punctul 17.
Acest magnat al petrolului a mai spus: „«Iluminaţii», care oricum au deja un control aproape complet asupra mijloacelor mass-media, plănuiesc să obţină un monopol complet în acest domeniu, pentru a implementa cât mai repede Noua Ordine Mondială. Deja ei au corporaţii mass-media ce sunt deţinute de anumite grupări masonice. Aşa-zişii „iluminaţi“ plănuiesc cu premeditare să distrugă civilizaţia prezentă. La ora actuală, elitele masonice mondiale în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“ controlează nu numai Rusia, dar şi China, şi controlează din umbră în totalitate atât pe preşedintele SUA (Obama), cât şi congresul SUA. Dat fiind faptul că Congresul SUA este controlat din umbră de Francmasoneria mondială în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“, aceştia vor urmări să bage pe gât poporului american „Cyber Security Act“ (Legea securităţii cibernetice), prin care vor putea cenzura după bunul plac informaţia ce se publică pe internet, precum şi Carbon Tax Act (Legea taxei pe emisiile de dioxid de carbon), prin care vor impune o taxă pe emisiile de dioxid de carbon, sub pretextul înşelătoriei cu „încălzirea globală“. Apoi, contribuabilii americani naivi şi manipulabili vor fi rugaţi să salveze ţara din ghearele crizei ipotecare şi prin aceasta vor fi „jumuliţi“ de ultimele resurse financiare şi vor aduce pe tavă în jur de trei trilioane de dolari marilor bănci, care vor înghiţi aceste sume şi le vor folosi după cum vor aşa-zişii „iluminaţi“. Băncile mari vor urmări să distrugă băncile mici care fac eforturi să salveze economiile în anumite ţări. Aşa-zişii „iluminaţi“, care sunt de fapt nişte mega-zarafi sau, altfel spus, nişte mega-cămătari ai planetei, nu vor permite însă aşa ceva. Pentru ei, jocul este crud, este lipsit de fair-play şi înseamnă înainte de toate dobândirea prin orice mijloace a unui control total al tuturor banilor, inclusiv un control al banilor tăi, al casei tale, al maşinii tale, al întregii tale intimităţi şi chiar al vieţii tale. În curând, se va impune ca obligatorie implementarea sinistrului cip RFID.

Ungaria, un palat de spume mincinoase. ECUILIBRUL – articolul pentru care a fost urmarit Eminescu de organele unguresti, la 20 de ani

Ungaria, un palat de spume mincinoase. ECUILIBRUL – articolul pentru care a fost urmarit Eminescu de organele unguresti, la 20 de ani

ECUILIBRUL
În fine, ceea ce am zis noi s-a împlinit. Cehii cer autonomia tarei lor; galitienii, tirolezii, triestienii cer aceeasi esenta sub alte forme; ba chiar organul jidanilor unguriti, „Pester Lloyd”, are inspiratiunea de a recomanda guvernului austriac o deplina îndreptatire a nationalitatilor. Adeca, cu astutia ce li e proprie, vor a localiza reforma Austriei si uita intentionat ca este si o Transilvanie care cere aceeasi autonomie pre care o cere Boemia ori Galitia. Opiniunea publica a Austriei s-a pronuntat pentru caderea constitutiunei, pentru rasturnarea complecta a dualismului, care nu are nici o ratiune de a fi. Daca suveranul s-ar învoi sa-si cercuie fruntea cu coroana Boemiei, el ar trebui prin consecinta sa reprimeasca autonomia marelui principat al Transilvaniei.
Afara de ceea ce creaza arbitraritatea omului nu esista nimica în lume ce n-ar trebui sa fie cum e. Cauza acestei trebuinte e ratiunea lui de a fi, si aceasta trebuie sa fie neaparat o ratiune, nu o combinatiune rautacioasa ori esaltata, ci un rezultat neaparat, neînlaturabil al unei cauze anterioare, asemenea cum din calculul cert a doua cifre certe iese un rezultat neaparat, ce nu se poate schimba fara amestecarea unui element arbitrariu ori neratiunal. Acest element arbitrariu, neratiunal si de aceea barbar e asemenea sabiei lui Brennus din cumpana cu aur.
Sa vedem ratiunea de a fi a dualismului. Sunt cauze ce au trebuit sa-l produca sau aceasta forma e numai o fictiune diplomatica, o varianta a eternului ,,divide et impera”, o forma arbitrarie care sa nu. rezulte din ideea ce naturalminte o contine în sine materialul ei — popoarele.
Conditiunea de viata a unei legi, garantia stabilitatii sale e ca ea sa fie un rezultat, o espresiune fidela a trebuintelor unui popor si tocmai de aceea dreptul de a formula acele trebuinte în articole si paragrafe este, dupa spiritul timpului nostru, al popoarelor. Un popor — oricum ar fi el — are dreptul de a-si legiui trebuintele si tranzactiunile ce rezulta neaparat din acele trebuinte, reciprocitatea relatiunilor sale; într-un cuvânt : legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decât din el însusi. Alt element, strain, esential, diferit de al lui, nu-i poate impune nimica; si daca-i impune, atuncea e numai prin superioritatea demna de recunoscut a individualitatii sale, cum, d.es., au impus francezii românilor. E o influinta pacinica, pre carea cel pasiv o primeste cu bucurie, cu despretul sau propriu, fara de a judeca cumca din asta poate sa nasca nenorocire pentru el.
Al doilea mod de a impune e acela de a face din principie transcendente, din credinte ale omenirei, mijloace pentru scopuri de o alta natura. Astfel preotimea evului mediu esplica evangheliul astfel încât facea ca popoarele sa îngenunche si sub jugul unui rege rau; astfel credinta cea adânca catre unitatea Austriei si catre tron a fost cauza indirecta, desi principala, care i-a facut pre români sa primeasca tacand, cu o rezistenta mai mult pasiva, umilirea dualismului.
Al treilea mod e cel mai simplu, desi cel mai greu si mai nedrept. Ti-arogi cu insolenta drepturile altuia si te sustii în proprietatea lor prin puterea bruta, proprie ori straina.
Sa cercetam aceste trei puncte, unul dupa altul, si sa vedem daca vreunul din ele poate fi ratiunea atitudinei esceptiunale a ungurilor din Austria, atitudine ce li da în mâna domnia asupra unor natiuni esential diferite de a lor, tot asa de mari la numar si nu mai înapoiate în cultura. întâia ratiune prin care un popor poate egemoniza pre altul e superioritatea morala.
Măsurariul civilizaţiei unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi aptă de a exprima prin sunete — noţiuni, prin şir şi accent logic — cugete, prin accent etic — simţăminte. Modul de a înşira în fraze noţiune după noţiune, o caracteristică mai abstractă ori mai concretă a noţiunilor în sine, toate astea, dacă limba e să fie naţională, sunt ale limbii, căci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om să vorbească nemţeşte, des, cu material de vorbă unguresc. Afară de aceea, civilizaţia unui popor constă cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecări umane în genere care sunt neapărate tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, săraci ori bogaţi, acele principie cari trebuie să constituie fundamentul, directiva a toată viaţa şi a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care să li fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. Căci clasa inteligentă numai nu constituie civilizaţia, care e şi trebuie să fie comună tuturor păturilor populaţiei. Sunt popoare ce posed o respectabilă inteligenţă înaltă, fără de a fi ele civilizate; sunt altele care, fără inteligenţă înaltă, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. Ştiinţele (afară de ceea ce e domeniu public) trebuie să prezinte lucruri proprie ale naţiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasă trebuie să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina cea mare a lumii. Legislaţia trebuie să fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel însă încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritului acelora. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă; iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie asemenea să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni. Declarăm a înţelege, deşi nu concedem, ca cineva să fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiei sale. Dar să fim servitorii… cui? Celei mai decăzute populaţii din Europa, a cărei vanitate şi lăudăroşie nu e decât o lungă şi scârboasă don-quixotiadă. Căci ce au aceşti oameni ca să ne superiorize? Au ei ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au ştiinţe? Au arte? Au legislaţiune? Au industrie? Au comerţ? — Ce au?
Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţia, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
Legislaţiune? Drepturi şi legi sunt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatură? O traducere rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducere. Industria? Germană. Comerţul? În mâna evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni prin ce să ne superiorize pe noi românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă care să fie o mai rea expresie a poporului ci de cât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică.
Ieşită din nişte şcoli mizerabile, a căror singură ţintă e propagarea minciunei, în care n-au învăţat nimic alta decât fanatismul, primind o educaţie care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, pur, s-au infiltrat în capetele unei generaţii june şi de aceea docile nişte principie sistematice, în flagrantă contradicţie cu tot ce era mai nobil în spiritul secolului nostru. Astfel, aceşti oameni au devenit transcendentali. Aceste principii sistematice ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificată, escamotate din concepţia exagerată a naţiunii lor, din noţiunea falsificată a dreptului, — ce puteau fi ele decât pure minciuni! În viaţa publică însă ei judecă consecvent pe baza acelor principii mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mirarea dacă toate consecinţele ce le trag din principii falsificate nu sunt, nu pot fi, decât iarăşi false. Nu trebuie dar să ne mirăm dacă ei aplică principiile cele mai mari din viaţa publică a popoarelor astfel cum le aplică; pentru că ei le-au înţeles pe dos, pentru că ţesătura falselor noţiuni fundamentale i-au făcut incapabili de a cugeta drept. Cine nu ştie acuzaţiunea ce ni se face nouă românilor pentru că solicităm pentru noi ceea ce ei au solicitat pentru dânşii? Ce întoarsă, ce minunată trebuie să fie acea glavă care face altuia o crimă din ceea ce el pentru sineşi croieşte o virtute! Tot ce constituie viaţa lor internă e o minciună. De ce să ne mirăm dacă alegerea la ei înseamnă beţie, bătaie şi omor? Să nu ne mirăm dacă toate noţiunile au cu totul altă semnificare pentru că sunt privite prin o prismă sufletească ce falsifică totul. Asemenea cum nu te poţi înţelege cu un om a cărui limbă şi noţiuni diferă astfel de ale tale încât el rămâne pentru tine netraductibil, căci tu nu ai noţiunile ce le are el, cum el nu le are pre ale tale: — tocmai aşa nu te poţi înţelege cu inteligenţa maghiară. Împăcare sau tranzacţiune nu se încap aicea, căci divergenţa noţiunilor fundamentale şi a principiilor sistematice condiţionează o eternă divergenţă a deducţiunilor din ele. Va să zică aicea nu se încape acest mijloc dulce şi pacific, care va fi etern neînţeles. Tu-i spui că naţiunea română vrea cutare şi cutare lucru, el [î]ţi răspunde că naţiunea română nici nu există. Apoi înţelege-te cu un astfel de om! Noi românii nu putem înainta decât cu desconsiderarea totală a acestor oameni transcendentali, cu care ne-a lipit un ucaz al tronului şi de care un decret drept ne poate tot aşa de bine dezlipi. Vina în fine nu e a lor, pentru că generaţia ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreieraţii lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă cum că în această ţară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până şi pietrele. Magnaţi care şi-ncepeau viaţa cu scrieri fanatice şi exaltate, spre a o sfârşi în vreo casă de nebuni ori în drojdiile viciilor beţiei şi ale desfrânării; copii bătrâni ce pătează părul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric în această natură ce-i zic omenească.
Să ne uităm deplin sub zdreanţa de purpură ce o pun ei pe profunda lor mizerie şi să vedem cum faptele concrete izbesc în faţă acele abstracţiuni statistice ce ei le prezintă lumii şi cum toată viaţa lor publică e o parodie. — Cele şasesprezece milioane de unguri cu care înşeală Europa sunt o minciună. Şi cine nu-şi aduce aminte cum au schimbat numele indivizilor din districte întregi, încât bieţii locuitori nemţeşti nu ştiau în urmă cum îi cheamă. Astfel, cu aparenţa, cu numele maghiar, ei vor să mintă fiinţa germană ori română. Din fericire încercarea, pe lângă aceea că e perfidă, apoi e şi eminamente vană. Aceşti oameni ei înşişi, cu statul lor, cu parlamentul lor, cu ministerul lor nu sunt decât o minciună, o ficţiune.— D. es. e acest minister îndreptăţit de a fi ministerul poporului românesc? Nimica mai puţin decât asta, căci îndreptăţirea trebuie să purceadă de la poporul românesc ca atare; şi acel popor nici a fost întrebat măcar la noua reformă a lucrurilor. E acest parlament expresiunea poporului românesc? Nu… nici expresiunea celui maghiar măcar; căci atunci am trebui să uităm bătăile şi omorurile la alegeri, influenţările meschine ale guvernului şi ale coruptei sale partide, starea excepţională a Transilvaniei, punerea sub acuzaţie a candidaţilor opoziţionali ori de altă naţionalitate, intimidarea poporului prin ameninţări, toate acestea am trebui să le uităm pentru a putea zice cum că această minciună ce se numeşte parlamentul Ungariei e o expresiune a popoarelor. Şi-apoi câte mijloace nu vor găsi acei oameni cari ţin punga ţării în mână pentru ca să influenţeze şi să corupă şi mai mult? La ce-şi votează ei oare fonduri de dispoziţiune?
Ungurii nu sunt superiori în nimica naţiunilor cu care locuiesc la un loc; şi acest palat de spume mincinoase cu care au înşelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretenţii ridicole. Kant numeşte ridicolul risipirea spontanee a unei aşteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Şi cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedeşte că definiţiunea filozofului german are multe contra sa. E trist de a vedea în inima Europei o naţiune ce se află încă în evul-mediu cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală, o naţiune mică la număr şi fantastică în aspiraţii căreia o apucătură politică i-a dat neînţelepţeşte supremaţia asupra unor naţiuni tot aşa de mari la număr şi în nimica mai înapoiate. Ficţiunea trebuie redusă la valoarea ei proprie şi trebuie risipită această valoare nominală, care uimeşte şi care cu toate astea ascunde în sine cel mai infamant faliment.
Să trecem la puntul al doilea: la ideea etică care a dominat poporul nostru când a primit tăcînd o reformă ce el o ura din suflet. Nu cred să fie vreun ungur chiar care să aibă bonomia de a crede cum că în legile şi măsurile lor ne obligă creaţiile unor creieri turburi ungureşti, ori semnătura cutărui om al lui Dumnezeu care se intitulează, cu cale ori fără cale, ministru. Pe noi ne obligă pur şi simplu semnătura suveranului nostru. Suveranul reprezintă unitatea de stat austriac, şi pentru noi el e personificarea naţiunii române. Noi suntem amici ai unităţii Austriei şi tronul va găsi în noi totdeauna apărători sinceri, deşi legi pe cari nu ni le-am făcut noi înşine nu ne obligă.
Ele sunt făcute în flagrantă contradicţie cu convingerea noastră, fără consimţământul nostru, căci am refuzat de a discuta ori de a vota legi care a priori erau false şi nedrepte. Cum că noi am crezut a trebui să ne supunem deocamdată acestor legi, din raţiunea de mai sus, e o măsură pe care oamenii de bine ne-o aprobă; cum că însă nu trebuie să cerem ameliorarea acestor legi e şi mai sigur, pentru că ne punem pe un teren fals şi recunoaştem legalitatea existenţei lor, când ele a priori prin abţinerea noastră sunt nelegitimate în sine, în esenţă, şi legitimate numai în formă prin semnătura Domnitorului pe care noi trebuie s-o respectăm până când respectăm unitatea Austriei. Se zice că să cerem de la unguri cutare ori cutare lucru, — iată iar terenul cel fals. Cum pot ei fi competenţi de a ne dărui lucruri pe care domnul [le] dăruieşte servului? Suntem noi servii lor? Drepturile se dăruiesc? Sau sunt aceşti reprezentanţi din Dietă reprezentanţi fideli ai naţiunilor? Dar toată lumea ştie că ungurii chiar în Ungaria proprie sunt în minoritate şi că numai prin influenţări materiale la alegeri o au putut improviza acea adunătură ce se pretinde Adunare. Noi nu ne putem pune în relaţiune de domn şi aservit, nici putem intra în tranzacţiuni cu oameni care pentru noi nu sunt competenţi nici de a da, nici de a lua ceva, decât doar prin puterea brută ce le-o pune la dispoziţiune imperiul, nu însă prin esenţa dreptului. Puterea executivă trebuie să fie pentru noi aceea ce aplică asupra noastră legi ce ni le-am făcut noi; iar nu aceea care ni impune legi străine şi căreia nu ştim ce nume să-i dăm. Şi apoi tranzacţiuni cu astfel de oameni, care în faptă n-au ei înşişi nimica, a căror existenţă e iluzorie, nu prezintă nici o garanţie de durată, ba încă te compromiţi pactând cu ei asupra unor lucruri care nu sunt ale lor. Atitudinea naţiunii române e anormală, asemenea unui organ ce încetează de a funcţiona. Funcţiunea lui e în el, în destinaţia lui, şi numai o împrejurare arbitrarie poate să i-o oprească. Asemenea şi noi românii. Drepturile şi legile ce au de-a ne guverna pe noi ni-s imanente nouă, căci sunt imanente trebuinţelor noastre, vieţii noastre, noi nu avem a le cere decât de la noi înşine. Aceea, cum că ni se opreşte exerciţiul lor nu schimbă nimica din fiinţă.
Să cercetăm mai de aproape raţiunea semnăturii şi dacă ea poate însemna ori obliga mai mult decât sigiliul pe o sentinţă, care nu opreşte ca sentinţa să fie nedreaptă. Să vedem care e rolul normal al domnitorului şi al sancţiunii şi dacă acestora amândouă le e permis de a fi în contradicţie cu voinţele, singure valabile, ale popoarelor ca atare. Nouă ni se pare că pentru fiecare popor dreptul şi legislaţiunea purced de la el, el şi le crează când şi cum i trebuiesc, astfel încât, într-o normală stare de lucruri, sancţiunea e o formalitate care n-ar trebui să oblige dacă nu obligă sensul celor sancţionate. Vom proba că e aşa. Pentru ca un lucru să existe trebuie să se întrunească mai multe condiţii. Astfel, legea rezultă din trebuinţa poporului, din voinţa lui şi din legiuirea liberă, neintimidată, a acelei voinţe. Este sancţiunea, acuma, o condiţie de existenţă a unei legi ori nu? După noi, nu — cel puţin putem constata că legal poate rezista poporul voinţei domnitorului, domnitorul voinţei poporului, ba. Va să zică, sancţiunea nu e condiţia de existenţă a unei legi, ci numai formalitatea cu care acea lege se inaugură. Sancţiunea e un simbol, precum domnitorul însuşi e asemenea un simbol, e personificarea fiecăreia din naţiuni, vârful întâmplărilor istorice, titlul ce se pune pe o carte; acel titlu nu poate fi o contrazicere a celor cuprinse în carte. În Austria însă sancţiunea are un înţeles grav; căci ea sânţeşte şi dă concursul brut dominării nedrepte a unui popor asupra celuilalt, neegalităţii naţionale, înăduşirei unuia prin celălalt , — şi individele din popoare, deşi nu recunosc în conştiinţa lor acele legi, deşi nu iau parte la legiferarea lor, la dezbaterea ,,asupră-le fără ei”, totuşi prin acea semnătură, care reprezintă o idee seculară, ei sunt obligaţi cu corpul, deşi nu cu sufletul. Va să zică, în simbol chiar ne obligă iarăşi ideea seculară a simbolului, nu sunetele ce-l compun, sunetele unui nume sau ale unui rang. Îndată ce nu vom mai crede în idee, în unitatea Austriei, simbolul ideei: dinastia, pentru noi nu mai există. Ideea asta însă până azi a fost o credinţă, o religie, a românului. Ideea asta însă trebuie să se conformeze cu trebuinţele popoarelor tuturor, ea să trăiască în toate, toate să trăiască în ea, deşi fiecare în concentraţia sa proprie. Ea să fie comună tuturor popoarelor, cum o religie poate fi comună mai multor individe fără ca de aceea individele să nu aibă fiecare interesele sale proprii. Astfel federaţiunea garantează pe de-o parte dezvoltarea proprie a fiecăruia din popoare, pe de alta e gagiul cel mai sigur al unităţii Austriei. Repetăm că simbolul nu-şi poate dispreţui ideea ce o conţine, căci apoi e redus la valoarea unui simplu semn mort şi fără înţeles. Simbolul nu ne poate obliga decât până când ne mai obligă ideea; dea Dumnezeu şi prevederea celor mari ca să nu ne devină odioasă. Ideea — pretinde ea neapărat dualismul, ori dualismul nu e decât un abuz cu credinţele noastre seculare?
Nu, unitatea Austriei nu cere existenţa unei Ungari[e] cum este ca astăzi; Ungaria cum este nu e condiţie a Austriei. Noi am putea uza de drepturile noastre prin propria noastră iniţiativă, am putea proclama autonomia Transilvaniei fără ca prin asta să periclităm unitatea Austriei, singura raţiune care are respectul nostru şi care ne obligă. Legi, măsuri, anexări siluite: astea toate, deşi nu le putem respinge cu braţul, noi nu le recunoaştem, şi la răsturnarea lor, inaugurată deja de popoarele Austriei, vom fi gata şi dintre cei dintâi . Noi avem drepturile ce ne trebuiesc eo ipso, prin voinţa noastră chiar şi noi nu trebuie decât să anunţăm puterea ce se întâmplă a fi executivă că le vom exersa. Dacă acea putere se va simţi dispusă de a avea o altă voinţă decât cea a noastră, aibă-o sănătoasă! Nouă nici nu ne poate păsa, pentru că într-un stat constituţional guvernului nu-i e permis de a avea o voinţă proprie şi nici trebuie să fie altceva decât braţul legilor ce ni le facem noi înşine. Aşa trebuia făcut când cu Adunarea de la Miercurea. Acea adunare nu putea fi dizolvată de guvern fără ca organul lui să arate o cauză şi o lege care să justifice gravitatea cauzei; dizolvând însă comitetul Adunării fără a-i spune motivele, guvernul a comis o nedreptate, căci constituirile adunărilor şi comitetelor nu se fac cu învoirea, ci numai cu ştirea guvernelor. Dacă guvernele ar avea să-şi dea învoirea lor ori să dizolve după plac, atunci dreptul de întrunire n-ar fi decât o iluziune. Adunarea de la Miercurea şi comitetul ei putea să lucreze până azi, fără de a-i păsa măcar de un guvern ce a dizolvat-o fără a-i spune motive legale.
Nu, până ce legislaţiunea nu va fi pusă în mâinile tuturor popoarelor ca atari, până atuncea sancţiunea nu poate opri ca o lege să fie nedreaptă şi neprimibilă; cum sigiliul pus pe o sentinţă nu constituie dreptatea ori irevocabilitatea ei. Tronul trebuie să cedeze naţiunilor. Rolul care rămâne pe seama tronului e încă foarte mare. El e stânca neclintită şi neinfluenţată a dreptăţii, personificarea fiecăreia din naţiunile ce privesc cu mândrie la el. De aceea regele Belgiului e aşa de iubit, căci poporul e în el şi el e în popor! Trebuie ca domn şi popor să se identifice; cel întâi să fie expresiunea celui din urmă, astfel ca voinţele lor să nu se contrazică niciodată!
Trecem la punctul al treilea, la acela al susţinerii în nişte drepturi răpite prin puterea brută. Lasă că într-un stat liberal, care pretinde a nu voi alta decât egala îndreptăţire a tuturor, măsuri brute nu-şi au defel locul; dar apoi chiar astfel ne-ar plăcea ca să nu prea facă nimeni apel la acea putere telurică şi sângeroasă, căci asta ar însemna a uita că însuşi în armată proporţia germanilor şi maghiarilor faţă cu slavii şi românii e cea de ,,2: 8″. Austria încă n-a avut o răscoală militară, dar se prea poate ca timpul să nu fie tocmai departe, căci astăzi, prin voluntari, armata cugetă, pe când ieri încă era numai o masă. Şi să nu se uite că inteligenţa tuturor popoarelor din Austria e eminamente naţionalistă.
În fine, mă mir cum venim noi românii de a ne combina soarta noastră câtuşi de puţin cu acea a ungurilor. Pentru că suntem alături cu ei ori pentru că binevoiesc ei a o combina?
Să-i lăsăm dar de o parte pe aceşti oprimători ai autonomiei Transilvaniei, cu scandaloasele lor stări excepţionale, cu torturile lor ca în evul-mediu, cu jurămintele sacrilege, oameni ce mistifică unde nu pot contesta şi mint unde nu pot combate. Ei nu sunt competenţi ca să ne dea nimica; şi, de ne-ar da, e datoria noastră ca de la ei să nu primim noi nimica. Să apelăm cu toată vigoarea de care dispunem la instanţa adevărată: „la tron!”.
Toate naţiunile trebuiesc aduse la valoarea lor proprie, şi când vom avea din ele factori reali, neiluzorii, atuncea se va putea continua cu înlesnire calculul cel mare şi secular ce se numeşte: Istoria Austriei!
În reconstrucţia Austriei trebuie ca sancţiunea popoarelor ca atare să premeargă sancţiunii suveranului.
Toate popoarele sunt setoase de viaţă proprie, şi numai din egala îndreptăţire a tuturor se va naşte echilibrul. Atunci numele „Austria” va fi sinonim cu „pacea”.
Articol scris de Eminescu la 20 de ani, publicat in “Federatiunea” condusa de Ion Poruţiu la Pesta, si pentru care a fost urmarit de organele unguresti si dat in judecata, motiv pentru care a trebuit sa paraseasca Austro-Ungaria
22 aprilie/4 mai şi 29 aprilie/11 mai 1870

by Maria Mocanu     http://www.ziaristionline.ro/2011/01/17/ungaria-un-palat-de-spume-mincinoase-ecuilibrul-articolul-pentru-care-a-fost-urmarit-eminescu-de-organele-unguresti-la-20-de-ani/

Intilnirea grupului Bilderberg-Se schimba tintele care acum par a fi internetul, retelele de socializare si mijloacele de (dez)informare in masa


Intilnirea grupului Bilderberg-Se schimba tintele care acum par a fi internetul, retelele de socializare si mijloacele de (dez)informare in masa

image
Jurnaliştii elveţieni au obţinut o listă de participanţi, incompletă însă, fiindcă, potrivit Infowars.com, unii dintre invitaţi au cerut expres ca numele lor să nu fie făcute publice Printre personalităţile aflate în acest sfârşit de săptămână la întânirea puternicilor lumii s-au numărat Angela Merkel, cancelarul Germaniei, José Luis Rodríguez Zapatero, fostul premier al Spaniei, Bill Gates, fostu preşedinte Microsoft, şi Robert Gates, secretarul american al Apărării Nici una din ţările Europei Centrale şi de Est nu este reprezentată în grupul Bilderberg, grupare exclusivistă mai restrictivă chiar decât Trilaterala, unde noile intrate în Uniunea Europeană au fost invitate să participe Spre deosebire de Trilaterală, care are o expunere publică parţială, gruparea Bilderberg este închisă ermetic, fără nici un fel de contact oficial cu opinia publică. Membri permanenţi sau invitaţi, numele personalităţilor prezente la reuniuni se dau publicităţii doar dacă acestea sunt de acord. Scurgeri de informaţii veridice nu au existat la nici o reuniune Deloc întâmplător – dat fiind că întâlnirile anuale sunt boicotate de activişti anti-globalizare şi anti-Bilderberg – locaţia din acest an a fost învăluită în mare secret. Până în ultima clipă, media a semnalat drept gazdă a reuniunii Kempinski Grand Hotel des Baines, deşi înalţii oaspeţi au avut cartierul general la Suvretta House Iată lista (parţială) a celor prezenţi la întâlnirea de la St. Moritz Belgia Luc Coene, guvernatorul Băncii Naţionale a Belgiei Etienne Davignon, ministru de Stat Thomas Leysen, preşedinte Umicore China Fu Ying, vicepremier al Afacerilor Externe Yiping Huang, profesor de economie la Universitatea Peking Danemarca Anders Eldrup, CEO DONG Energy Federspiel Ulrik, vicepreşedinte Haldor Topsøe A/S Peter Schütze, membru în consiliul director al Nordea Bank AB Germania Josef Ackermann, preşedinte al bordului de conducere şi al comitetului executive Deutsche Bank Thomas Enders, CEO Airbus SAS Peter Löscher, preşedinte şi CEO al Siemens AG Matthias Nass, şeful corespondenţilor internaţionali al publicaţiei Die Zeit Peer Steinbrück, membru al parlamentului german şi fost ministru de Finanţe Finlanda Matti Apunen, director al Formului de afaceri şi politică EVA Ole Johansson, preşedinte al Confederaţiei industriaşilor finlandez Jorma Ollila, preşedinte Royal Dutch Shel Mikael Pentikäinen, redactor-şef Helsingin Sanomat Franţa Nicolas Baverez, partener al firmei de avocatură globală Gibson, Dunn & Crutcher LLP Nicolas Bazire, director al grupului Arnault /LVMH Henri Castries, preşedinte şi CEO AXA Maurice Lévy, preşedinte şi CEO al grupului de comunicare Publicis Groupe Thierry de Montbrial, preşedinte al Institutului Francez pentru Relaţii Internaţionale Olivier Roy, profesor de la European University Institute Marea Britanie Marcus Agius, preşedinte Barclays Douglas J.Flint, preşedinte HSBC Holdings John Kerr, membru al Camerei Lorzilor şi vicepreşedinte Royal Dutch Shel Richard Lambert, director non-executiv Ernst & Young Peter Mandelson, membru al Camerei Lorzilor şi preşedinte al Global Counse John Micklethwait, redactor-şef The Economist George Osborne, cancelar (ministru) al Finanţelor Rory Stewart, membru al Parlamentulu J. Martin Taylor, preşedinte Syngenta Internationa Grecia George A. David, preşedinte Coca-Cola H.B.C. S.A Gikas A. Hardouvelis, economist şef Eurobank EFG George Papaconstantinou, ministru de Finanţe Loukas Tsoukalis, preşedinte ELIAMEP Grisons Organizaţii internationale Joaquín Almunia, vicepreşedinte al Comisiei Europene Frans van Daele, şeful staff-ului preşedintelui Consiliului European Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene Pascal Lamy, director general al Organizaţiei Mondiale a Comerţulu Herman van Rompuy, preşedinte Consiliul European Josette Sheeran, director executiv al Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite Javier Solana Madariaga, preşedintele al Centrului pentru Economie Globală şi Geopolitică Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene Robert B. Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale Irlanda Paul Gallagher, consilier, fost procuror genera Michael McDowell, consilier, fost viceprim-ministru Peter D.Sutherland, preşedinte Goldman Sachs Internationa Italia Franco Bernabè, CEO Telecom Italia John Elkann, preşedinte Fiat Mario Monti, preşedintele Universităţii Luigi Bocconi Paolo Scaroni, CEO En Giulio Tremonti.
Prinţul Moştenitor Haakon al Norvegie Ole Petter Ottersen, rector la Universităţii din Oslo Erna Solberg, liderul Partidului Conservator Austria Oscar Bronner, CEO Standard Medien AG Werner Faymann, cancelar federa Walter Rothensteiner, preşedintele bordului Raiffeisen Zentralbank Österreich AG Rudolf Scholten, membru al consiliului director Oesterreichische Kontrollbank AG Portugalia Francisco Pinto Balsemão, preşedinte şi CEO IMPRESA, fost prim-ministru Clara Ferreira Alves, CEO Claref LDA, scriitoare António Nogueira Leite, membru al conducerii José de Mello Investimentos Suedia Alexey A. Mordashov, CEO Severstal Schweden Carl Bildt, ministrul Afacerilor Externe Ewa Björling, ministrul Comerţulu Jacob Wallenberg, preşedinte Investor AB Elveţia Peter Brabeck-Letmathe, Director Nestlé S.A Hans Groth, Director de Onoare al Unităţii de Oncologie şi Politici de Sănătate la Pfizer Europa Barbara Janom Steiner, Şef al Departmentului de Justiţie, Securitate şi Sănătate André Kudelski, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Kudelski Group S.A Doris Leuthard, Cancelar Federal al Cantoanelor Martin Schmid, Preşedinte al Guvernului Cantonului Grisons Rolf Schweiger, Membru al Consiliului Elveţian de Stat Rolf Soiron, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Holcim Ltd. şi Lonza Ltd. Daniel L. Vasella, Preşedinte Novartis AG Jürg Witmer, Preşedinte al Givaudan SA şi Clariant AG Spania Juan Luis Cebrián, Preşedinte al Consiliului de Administraţie PRISA María Dolores de Cospedal, Secretar General al Partidului Popular Bernardino León Gross, Secretar General al Preşedinţiei Guvernului Spanio Juan María Nin Génova, Preşedinte al Băncii “La Caixa” Regina Sofia a Spanie Turcia Süreyya Ciliv, Preşedinte al Consiliului de Administraţie Turkcell Iletisim Hizmetleri A.S Tayyibe Gülek Domac, fost Ministru de Stat Mustafa V. Koç, Preşedinte Koç Holding A.S Sefika Pekin, Membru Fondator al firmei de avocatură Pekin & Bayar SUA Keith B. Alexander, Director al Agenţiei Naţionale de Securitate Roger C. Altman, Preşedinte Evercore Partners Inc Jeff Bezos, Fondator şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Amazon.com Timothy C. Collins, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Ripplewood Holdings, LLC Martin S. Feldstein, Profesor de Economie la Universitatea Harvard Reid Hoffman, Cofondator ş Director Executiv al LinkedIn Chris R. Hughes, Cofondator Facebook Kenneth M. Jacobs, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Lazard James A. Johnson, Vicepreşedinte al Perseus, LLC Vernon E. Jordan Jr., Director Executiv al Lazard Frères & Co. LLC John M. Keane, Membru al SCP Partners; general în retragere al Armatei SUA Henry Kissinger, Preşedinte al Kissinger Associates, Inc Klaus Kleinfeld, Preşedinte al Aluminum Company Of America Henry R. Kravis, Copreşedinte şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Kohlberg Kravis, Roberts & Co. Marie-Josée Kravis, membru al Hudson Institute, Inc Cheng Li, Director al Diviziei de Cercetare John L. Thornton China Center, Brookings Institution Craig J. Mundie, Cercetător Şef la Microsoft Peter R. Orszag, Vicepreşedinte Citigroup Global Markets, Inc Richard N. Perle, Membru al American Enterprise Institute for Public Policy Research David Rockefeller, Fost Preşedinte al Chase Manhattan Bank Charlie Rose, Jurnalist Robert E. Rubin, Preşedinte al Consiuliului de Afaceri Externe, fost Secretar al Trezorerie Eric Schmidt, Director Executiv Google Inc James B. Steinberg, Vicesecretar de Stat Peter A. Thiel, Preşedinte al Clarium Capital Management, LLC Christine A. Varney, Procuror General pe Politici Antitrust James W. Vaupel, Director Fondator al Institutului de Cercetări Demografice Max Planck Kevin Warsh, Fost angajat al Rezervei Federale de Stat James D. Wolfensohn, Preşedinte al Wolfensohn & Company, LLC Întâlnirea din acest an a fost sponsorizată de Midas Resources, un respectabil furnizor de aur şi metale preţioase. http://www.midasresources.com/
Observaţii personale:
 Interesante sunt toate personalităţile invitate în acest an, dar lectura listei de americani arată clar că se schimbă garda între puternicii lumii. Coloşii cunoaşterii înghit marii coloşi capacitatea de influenţare a oamenilor prin presă, internet, reţele de socializare, curente de opinie teoreticieni, focare de cunoaştere şi educaţie Lipsesc numele mari de pe Wall Street, cu excepţia lui David Rockefeller, unul dintre părinţi Bilderbergilor, sunt prezente cu mulţi invitaţi ţările cu probleme din zona euro (Grecia, Irlanda Portugalia, Spania, Italia), sunt 4 reprezentanţi ai Turciei, deci acolo se va întâmpla ceva, doi chinezi dar nici un japonez (în premieră, Asia nu era invitată la reuniunea rezervată SUA, Canadei şi bătrânului continent), e prezent un contingent numeros din ţările nordice (care au traversat binişor criza) şi un mare număr de elveţieni.
Articol de Nicoleta Savin- Ziaristi online.ro