Cumparaturi online..Si reclame..

Gold FM Romania - Tineretea Ta E Aici!

duminică, 27 noiembrie 2011

Bucegii isi dezvaluie tainele


04 ianuarie 2009

Bucegii isi dezvaluie tainele

Pentagonul spioneaza cu sateliti
Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma, a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi. In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui.
 Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.

O structura similara in Irak

Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din munti
i Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:

"Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.
Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic.
 S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii."
"In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta.
M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera."
"Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea.
Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. " Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga - Busteni - Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale", povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice."
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program
de radio.
 Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.
"Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. "Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta."
"Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi."

Adio secrete!

In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.

Marea Galerie

Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.
Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.
La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

In subsolul Irakului

In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor

Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor.

Sedinta de urgenta a CSAT

Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero.
Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei

Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator.
Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare, proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.
Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

"In nici-un caz!"

Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor.
Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii.

Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)

Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.

Mese gigantice pentru uriasi

Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia. Similar,
exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta.

Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol.
Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.


Combinatii genetice

Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati

Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. "Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca "povestile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la "culmea" unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi.
 O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: "Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu".
Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg "capitol" despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii "normali" ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak.
Lucrurile incep sa se lege ...).





















         

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Periartrita scapulo-humerala-forme clinice si tratament fizical-kinetic

Scris de Dr Alexandra Constantin
PDF Imprimare Email
 Periartrita scapulo-humeralaPeriartrita scapulo-humerala (PSH) reprezinta un sindrom clinic caracterizat de durere, limitare de mobilitate, impotenta functionala a umarului ,asociate in diverse grade, determinate de leziuni ale tesuturilor periarticulare (tendoane,burse sau capsula articulara). La nivelul tendoanelor umarului are loc un proces de uzura, de degenerare (mai ales la pacienti de peste 40-50 ani) ,cu favorizarea ruperii unor fibre si aparitia de calcificari. Pe fondul acestor leziuni, care raman mult timp asimptomatice, apar episoade inflamatorii, favorizate de microtraumatisme(de ordin profesional),de suprasolicitarea articulara sau de expunerea la frig.

PSH se poate prezenta sub forma a patru tablouri clinice:

-umarul dureros simplu, in care durerea de la nivelul umarului este de intensitate medie,se accentueaza la miscarea de rotatie si abductie(indepartarea bratului de corp) si se poate intensifica nocturn, mai ales daca pacientul se culca pe umarul suferind.

Tratamentul consta in repaus articular(se imobilizeaza umarul cu o esarfa, cu o perna mica plasata in axila),aplicarea locala de gheata si electroterapie in scop antialgic si antiinflamator;pe masura ce durerea scade  in intensitate, se incepe un program de kinetoterapie specific,  in scopul prevenirii aparitiei fibrozei si al mentinerii mobilitatii normale articulare.Miscarile pot fi efectuate in apa calda, aceasta calmand durereasi relaxand contracturile musculare asociate.Se asociaza masajul sedative ,initial la nivelul coloanei cervicale si toracale ,apoi si la nivelul umarului.In absenta tratamentului sau in cazul unui tratament prost condus, umarul dureros simplu poate evolua spre umar dureros acut(hiperalgic) sau umar mixt.

-umarul acut hiperalgic-durerea are o intensitate foarte mare, iradiaza pe brat si impiedica miscarile bratului(simpla atingere a umarului determina durere).Simptomatologia este datorata unei tendinite calcifiante in puseu inflamator sau migrarii elementelor calcificate in bursa subacromiodeltoidiana.

Tratamentul consta in repaus articular al umarului in esarfa(3 zile), cu inlaturarea progresiva a imobilizarii in urmatoarele zile.Se asociaza crioterapia pentru scaderea inflamatiei si durerii, electroterapia(laserterapie,TENS,curenti interferentiali, ionizari cu substante antiinflamatoare), iar dupa ce durerea diminua mult  in intensitate, se tatoneza mobilizarile in articulatia umarului si se incepe programul de kinetoterapie ca la umarul simplu dureros.

-umarul mixt-asociaza umarul dureros de origine tendinoasa  cu o limitare a mobilitatii(pe flexie,abductie si rotatii) datorate mai ales unei contracturi musculare antialgice.

Tratamentul este similar umarului simplu dureros(in faza dureroasa).Kinetoterapia joaca rolul principal in tratamentul umarului mixt si urmareste recuperarea mobilitatii complete in articulatia umarului si cresterea fortei musculare pe muschii hipotoni.Se foloseste toata gama de curenti terapeutici, masajul, termoterapia locala(parafina,perna electrica), hidrokinetoterapia.

-umarul blocat-se manifesta prin durere(la inceputul bolii) si prin reducerea marcata a miscarilor umarului.Substratul fiziopatologic il reprezinta inflamatia capsulei articulatiei glenohumerale care evolueaza spre fibroza(capsulita retractila).

Cel mai corect tratament este cel profilactic, prin posturarea corecta a umarului simplu dureros sau hiperalgic, prin kinetoterapie corecta a umarului dureros simplu si umarului mixt, prin mobilizarea precoce si regulata la cei predispusi (hemiplegici, operati pe membrul superior sau pe torace,cei care au suferit un traumatism).Chiar daca, in principiu, evolutia spontana merge spre vindecare, kinetoterapia accelereaza foarte mult procesul de vindecare.In caz de esec al tratamentului conservator, se intervine chirurgical(se practica mobilizarea sub anestezie generala, artroscopie cu mobilizare fortata.

Dr Alexandra Constantin

Medic de recuperare, medicina fizica si balneologie

Clinica medicala Sport Med Center

Proiecte abandonate: Elicopterul IAR-317 Airfox

IAR-317 Airfox la LeBourget, 1985
IAR-317 Airfox
Proiectul IAR-317 Airfox a fost demarat in 1983, la IAR Brasov, sub conducerea ing. Gheorghe Mitrea. Prototipul a zburat prima dată în aprilie 1984, într-o schemă de vopsire “civilă”, cu suprafeţe orizontale alb, galben şi galben închis – similar cu prototipul avionului agricol IAR-828 – cu înmatricularea militară 01 negru şi cu stele tricolore pe derive.
Airfox era de fapt un IAR-316B Alouette III modificat, având în comun multe elemente: rotorul portant, motorul, transmisia, fuselajul posterior, trenul de aterizare, grinda de coadă cu toate componentele, rotorul anticuplu. Fuselajul median şi anterior a fost subţiat şi înălţat, având o cabină în tandem cu pilotul poziţionat pe locul din spate, mai sus decât cel din faţă în care se afla trăgătorul. Datorită formei mai aerodinamice, comparativ cu IAR-316B s-a înregistrat o viteză puţin mai mare şi un consum specific mai redus. Plexiglasul era parţial rezistent la impactul gloanţelor – mai exact secţiunile frontale şi jumătăţile de jos ale lateralelor. Scaunele erau blindate, ca şi partea inferioară a rezervoarelor de combustibil. Avea o rază de acţiune de 525 km cu cantitatea standard de combustibil de 453kg, dar se intenţiona realizarea unor rezervoare suplimentare acroşsate în exterior, care ar fi mărit raza de acţiune la 810 km.
Armamentul consta din două containere conforme cu fuselajul anterior; demontabile, fiecare cu o mitraliera PK cal. 7,62x54R si 800 de cartuşe. Două grinzi de armament erau fixate pe lateralele fuselajului central, având deasupra un total de 6 şine de lansare (3 pe fiecare parte) pentru rachete antitanc dirijate prin fir 9K11 Maliutka (AT-3 Sagger). Echipamentul de ochire corespunzător era instalat pe structura cabinei, în partea dreaptă. Sub grinzi erau 4 puncte de acroşaj (2 pe fiecare parte) pe care se puteau instala containere de PRND cu rachete S-5, calibrul 57mm – fie UB-4 cu o capacitate de 4 rachete, omniprezente în epocă pe IAR-316B si L-29, fie un design autohton, mai pătrăţos, care continea 12 rachete. Alte posibilităţi de înarmare erau un container GMP 2 cu două mitraliere de 7,62 mm sau bombe BE-50. Încărcătura totală de armament putea ajunge la 600 kg.
La mijlocul lui iunie 1985 a fost prezentat static la airshowul de la Le Bourget, Airfoxul fiind expus împreună cu alte 3 aeronave construite în România: IAR-330L Puma YR-SPZ, IAR-831 Pelican YR-IGA şi Rombac 1-11 YR-BRD. Până atunci acumulase 100 de ore de zbor. Era camuflat la fel ca majoritatea elicopterelor Alouette si Puma din dotarea Aviaţiei Militare la acea vreme: gri-albăstrui deschis la intrados, în rest verde-oliv închis cu pete maro şi galben-nisip. Purta cocarda tricoloră (reintrodusă începând cu 23 august 1984) în 4 poziţii: pe lateralele fuselajului posterior, pe burtă şi deasupra grinzii de coadă. Înmatricularea 01 s-a păstrat, vopsită in alb. S-a aplicat şi o inmatriculare temporară de airshow, practică tipică pentru Le Bourget: 290 alb pe fuselajul central. În partea stângă, sub cabina pilotului, era schiţat cu roşu un profil de vulpe – o glumiţă aparent banală, însă aceasta a fost prima dată cand s-a aplicat o emblemă individuală pe o aeronavă militară românească după 1945. “Vulpea aerului” fost şi prima apariţie în vest a unui elicopter de atac produs în est.
Contrar legendelor din folclorului de aviaţie de la noi, Airfox-ul nu a fost abandonat la ordinul lui Ceauşescu; programul a continuat dar într-un ritm foarte scăzut, cu siguranţă din cauza incapacităţii financiare a statului român şi a obsesiei achitării cu orice preţ a “datorii iesterne”, la fel ca şi în cazul multor alte proiecte de aviaţie – şi nu numai – din anii ’80. Dovada clară a faptului că programul nu a fost abandonat complet e faptul că în 1988-89 s-au pregtit la Boboc (teoretic) şi Alexeni (practic) două serii de tehnici de bord ca să obţină calificare de piloţi. Prima grupă era formată din maiştri militari cu experienţă din diverse regimente de elicoptere, iar a doua din proaspeţi absolvenţi. Aceştia au fost brevetaţi in toamna lui 1989 la Alexeni cu titlul de « mecanic de bord şi pilot secund », urmând să ocupe locul din faţă în viitoarele IAR-317 de serie…
În confuzia generală din 22-25 decemberie 1989, Airfox a efectuat cel puţin un zbor de recunoastere armată în jurul Braşovului, în cautarea “teroristilor” dar a fost la rândul lui luat drept “elicopter terorist” de către nişte voluntari zeloşi din gărzile patriotice care păzeau depozitul de combustibil de la est de localitatea Cristian; s-a tras fara motiv asupra lui cu arme de infanterie şi a fost lovit de 7 gloanţe. Din fericire avariile au fost minime; echipajul a aterizat în siguranţă la Ghimbav. Unul dintre gloanţe s-a oprit în blindajul scaunului. Din datele pe care le deţin, e o premieră în istoria aviaţiei: prima dată când un elicopter prototip – şi înca singurul existent – a fost folosit in luptă.
În 1990 proiectul a fost reanimat, conducerea de la IAR Ghimbav sperând într-o comandă a Fortelor Aeriene pentru convertirea a 50 de Alouette III (adică aproape jumătate din flota disponibilă) în configuraţia Airfox în 1991, la un pret estimat de 500.000 USD pe aparat. A fost prezentat pentru prima dată publicului din Romania la airshowul de la Bacău din 23 iunie 1990 – tot atunci a apărut în premiera şi IAR-99, prototipul S-001. Există unele zvonuri cum că ar fi suferit o aterizare dura şi/sau un incendiu la bord în perioada imediat următoare. Ultima dată a fost văzut întreg în 1997, prezentat static în Parcul Tractorul din Braşov, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la înfiinţarea IAR. Un episod trecut cu vederea din istoria Airfox-ului e apariţia în parcul static de la ROIAS 2001 a unui IAR-316B Alouette III, numarul 59, echipat cu sistemul de armament al IAR-317.
Airfox 01 este stocat într-o hala la Ghimbav într-o stare jalnică, doar fuselajul mai există, incomplet şi pus pe butuci, lângă resturile celulei neterminate a prototipului nr. 2. Ironia e că diverse publicaţii şi organizaţii vestice destul de serioase dau în liste cu armamentul României din anii ’90 un numar de 12 IAR-317 operaţionale. E o confuzie, România a raportat prin 1992-93 in cadrul tratatului CFE (Convetional Forces Europe) că deţine 15 elicoptere antitanc – în mod cert e vorba de IAR-330L Puma echipate cu 4 lansatoare pentru rachete Maliutka, dar cum în documentele de raportare se precizau doar cantităţi pentru categorii generice de armament, nu şi tipuri exacte, experţii vestici au pus de la ei IAR-317, ca doar îl văzuseră cu toţii la Bourget…
Adrian Roman

IAR-317 Airfox
Sursa imaginilor: Secretprojects

Suhoi T-50 PAK FA , in curand si la granitele noastre…

Tag Archives: suhoi

Suhoi T-50 PAK FA , in curand si la granitele noastre…

Suhoi T-50 PAK FA , in curand si la granitele noastre…
Sau cum a inceput Suhoi-ul sa zambeasca cu subinteles la NATO…din ce in ce mai cu toata gura!
                                                             SUHOI T-50  PAK FA
In timp ce “invizibilul” American F-22 nu mai are voie sa iasa din casa, fiind bolnavior, iar fratisu F-35 sparge banii parintilor(contribuabililor americani adica), intr-un ritm de beizadea damboviteana, noul copil minune al vecinilor si prietenilor rusi iese pentru prima oara in lume, cu mamica de mana, langa Moscova. A invatat déjà sa mearga…dar va fi tragic cand va invata sa si zboare la fel de bine pe cat arata…
Gandit ca primul multirol de generatia a 5-a al Rusiei, T-50 este un inlocuitor al Suhoi 27 si Mig 29 .
                                                     Comparatie intre dobermani
Desi proiectul nu este foarte nou, idea macar, este din timpul sovietelor, primul zbor al prototipului a avut loc pe 29 ianuarie 2010.Prezentat ca un concurent direct pentru avioanele americane de generatie a V-a, Suhoi PAK FA pare destul de greu de dezvoltat , in conditile in care Rusia beneficiaza si de finantare indiana. Practic noul Suhoi este o “co-productie” ruso-indiana, macar financiar vorbind…
Un vanator greu cu raza lunga, urmas mai mult al Suhoi 27 dact MIG 29, noua”pasare de prada” rusa are  un pedigree suficient de bun pentru  a da de gandit americanilor. Ieftine si robuste avioanele sovietice/ruse au demonstrate ca sunt cel putin la fel de bune ca cele vestice la cateva capitole destul de esentiale. Supermanevrabilitatea, capacitatea de a rezista in conditii ostile de expolatare si de lupta, intretinere mai usoara.
                                              Frumos, zvelt, mortal…Suhoi!
Problemele au venit mai mereu de la capacitatea de razboi electronic mai slaba, si fiabilitatea motoarelor, notorii pentru slaba rezistenta in exploatare si necesitatea de a fi des inlocuite. Acum, noua jucarie invizibila rusa, va pastra carateristicile ilustrilor sai inaintasi?! Problema motoarelor se para ca ramane “calcaiul lui Ahile “ al industriei ruse de aviatie. Pierderea contractului in India, se datoreaza si fiabilitati scazute a motoarelor propuse pentru MIG 35.
Primul zbor public al PAK FA. 17 august 2011 la show-ul aerian MAKS
O alta problema de sorginte mai “capitalista”, da data asta, este cea care poate fi numita “sindromul Bulava”! De ani de zile Fortele Strategice Ruse tot incearca sa faca o racheta, numita Bulava, sa zboare si sa atinga tinta dorita de ei. Din pacate cam in jumatate din lansarile de proba, susnumita racheta o ia razna si cade pe unde o duce capul. Sindromul Bulava este insa emblematic pentru problemele industriei post-sovietice si pentru economia rusa. Dupa verificari, foarte minutioase si ample, rusii au gasit vinovatul si numele lui este…CORUPTIA ! Desi Bulava nu are vicii de proiectare sau constructive, ea continua sa cada unde nu trebuie din cauza furnizorilor de piese, calitatea acestora fiind dezastroasa, iar cauza este…coruptia factorilor de decizie din Armata Rusa!

Cum si PAK FA poate avea aceleasi probleme, ne putem astepta ca intrarea in productia de serie si apoi realizarea unei flote serioase sa aiba de suferit in mod dramatic si pe termen lung. De curand producatorii au anuntat ca avionul va zbura la un miting aviatic langa Moscova in luna august  si deasemenea se asteapta ca prima transa de Suhoi T-50 sa intre in exploatare pana in 2015, daca…
Totusi noul Suhoi este un avion impresionant! Sau inspaimantator, depinde din ce parte a sistemului de ochire privesti lucrurile J ! Este dotat cu un foarte performant sistem de radiolocatie PAK FA  SH 121,  care include trei radare AESA X-band, montate in fata si pe laturile aparatului si deasemenea va avea disponibil un sistem IRIST optic si IR de cautare, sistem bazat pe actualul tip folosit de catre SU-35S .

Motorizarea se anunta si ea ca fiind spectaculara. Deja prototipul are montate motoare cu totul noi  denumite NPO Saturn. Aceste propulsoare genereaza un flux constant de putere indiferent de modul de folosire , au capacitatea de a folosi supercroaziera indefinit, si vor avea capacitatea de tractiune vectorizata INDEPENDENT unul de altul…iar in cazul in care unul din reactoare este orientat in sus , iar celalat in jos se produce un efect  de tonou extrem de rapid. Un astfel de sistem de propulsie ar putea genera o supermanevrabilitate totala si inpenetrabila chiar in cazul atacului cu rachete.Ar fi practic imposibil de atins de orice racheta , sistem AA sau in dogfight…ar fi avionul suprem! Cel mai manevrabil si mortal aparat de zbor de la Fokkerul triplan al Baronului Rosu, incoace…
Dealtfel rusii au spus ca au preferat sa-l faca mai bun manevrier decat F-22 , chiar daca asta a insemnat sa fie mai putin stealth decat americanul. Deasemenea T-50-ul va avea si o variant navalizata, pentru a dota viitoarele portavioane rusesti.

Ca date tehnice, cele mai impresionante  mi se pare : raza de actiune…peste 5000 de kilometri(ferry range), raportul greutate/putere, supraunitar si viteza de croaziera atinsa-+2000km/h, impresionant!
Una peste alta, daca rusii nu si-ar da cu un talent nemarginit cu stangul in dreptul poate ca americanii si noi astilalti membrii NATO am dormi ceva mai prost si categoric mult mai putin…Desi, cu juma’ de gura, nu pot sa nu le doresc sa-l arunce din cuib si sa zboare! Nu as vrea insa sa-i vad umbra peste Romania, nici macar aproape de granita noastra, dar ………nu putem sa nu admiram inca un superavion.
Pana la urma Rusia nu dispune de fondurile SUA si de importul de “creiere” pe care americanii si-au cladit imperiul, sau o buna parte din el, asa ca putem admira, de departe sper eu, un produs 100% rusesc, un T-34 al aviatiei…un nou marker al aviatiei militare.

Si ca o mostra de geopolitica ruseasca! In timp ce vand tehnologie Chinei, si arme Indiei, urmatoarea tara pe lista de proprietari de Suhoi T-50 se pare ca este…Vietnamul. Un  vechi si “bun “ prieten al Chinei!
Mergand pe principiul –“ dale arme si lasa-L pe Dumnezeu sa hotareasca cine traieste sau moare”, Rusia isi face si ea calcule pentru viitorul strategic al zonei…si actioneaza in consecinta.Nu poti sa nu admiri politica externa a Rusiei macar din acest punct de vedere…Pentru ca daca Rusia are o calitate, si are mai multe, este ca isi fac planuri pe sute de ani, iar apoi le duc la indeplinire…si mai fac si avioane superfrumoase !

ENIGME:MIG-ul, intre adevar si legenda.

ENIGME:MIG-ul, intre adevar si legenda.

   Aviatia sovietica, ulterior cea rusa, ocupa un loc aparte in Aviatia Mondiala. Si pe buna dreptate! In primul rand datorita misterului de care s-a inconjurat pe timpul Razboiului Rece, cand sursele de informatie cu privire la realizarile proiectantilor aflati in spatele masinilor zburatoare, a eforturilor si chiar jertfelor aduse de catre pilotii de teste –nu putine dealtfel- erau firave si de cele mai multe ori, false…
De aceea incercam printr-o serie de articole sa reflectam obiectiv, departe de orice „preferinta”, adevarul si misterul totodata, din spatele aparatelor despre care toata lumea a auzit sau stie cate ceva: Fagot, Fishbed, Flogger, Foxbat, Fulcrum si Foxhound. Intr-un cuvant, MIG-uri!
„Inceputul” sa-i spunem asa, a avut loc la sfarsitul anului 1939, cand doi ingineri total necunoscuti la acea data, Mihail Iosifovici Gurievici si Artiom Ivanovici Mikoian, si-au intemeiat propriul birou de proiectare denumindu-l simplu, MIG –dupa initialele numelor lor.
Aflati pe perioada WW II, intr-o relativa obscuritate, aveau sa cunoasca un boom al dezvoltarii si al proiectelor, dupa sfarsitul razboiului.Si asta fiindca s-au aflat printre cei care au „beneficiat” de documentatie, avioane deja construite, ingineri de aviatie si proiectanti germani…ca si restul Invingatorilor dealtfel.
Crearea unui avion cu reactie, primul din istoria sovietelor, a inceput in 1946 si urmarea constructia unui avion cu turbina cu gaze, cu plafon practic pana la 10000 de metri si o viteza de 0,9 Mach. Desi MIG nu a recunoscut niciodata „sursa de inspiratie” a fost…Focke-Wulf Ta-183, proiectat de Kurt Tank, un avion cu aripa in sageata de 35 de grade, ampenaj in T, avand propulsie cu turbina cu gaze, capabil sa atinga o viteza de 1940 de km/h la 15500 de metri. Foarte mult pentru acele vremuri, ceea ce spune multe despre tehnologia si geniul cercetatorilor germani in domeniu!
Rusii au beneficiat astfel de studiile absolut unice pe atunci, asupra aerodinamicii aripii drepte sau a aripii cu unghi de sageata mic, al profesorilor Goethert si Ruden… Datorita lor, un mare „obstacol” in realizarea jet-ului sovietic a fost depasit. Lupta cu reactorul a continuat, fiind creat motorul reactiv RD-10, care de fapt era o…copie fidela a turboreactorului german Junkers-Jumo 004, care insa s-a dovedit un esec avand performante mai scazute decat originalul!!!
Solutia a fost gasita cu ajutorul…serviciilor secrete. Ea a constat in „oferirea” de catre Marea Britanie a licentei pentru motorul Rolls-Royce Nene –el insusi o copie a Jumo 004!  Era anul 1947 iar Razboiul Rece era la debut.
Avand toate „ingredientele”, avionul experimental ce figura in analele VVS-ului cu denumirea I-310, a zburat pentru prima oara pe data de 30 decembrie 1947.
Se nascuse MIG-15, legenda zburatoare de mai tarziu!
Va continua…
WW

Radare aeropurtate in zona de est si nord-est a Marii Negre

Radare aeropurtate in zona de est si nord-est a Marii Negre

Radare aeropurtate in zona de est si nord-est a Marii Negre
Inspirat de postarile de pe un blog “vecin si pretin”, despre o ipotetica incaierare cu tara vecina, Ukraina, am decis sa pun de o analiza comparativa a dotarii noastre si a vecinilor nosti rusofoni. Mai exact pe sisteme electronica aeropurtate( radare, si in limita timpului disponibil si a informatiilor pe care le gasesc, si a armamentului compatibil cu acestea). Conform Wikipedia( stiu, nu e in nici un caz o sursa de incredere) citand “The Military Balance” al International Institute for Strategic Studies, in 2008, componenta de lupta a fortelor aeriene ukrainiene(Povitriani Syly Ukrayiny) era alcatuita din: 36 de Su27,
80 de MIG29, 36 Su24(M, MK si MR – de recunoastere) si 36 de Su25 din mai multe variante(inclusiv UTG-varianta de antrenament ambarcat, neinarmata).
Voi incepe cu analiza sistemului de conducere a focului de pe Su27, RPLK-27 cu radar N001.
Povestea incepe la sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80 ai secolului trecut,cu radarul Soyuz, la biroul de proiectare NPO Istok. Probabil bazat pe informatii(obtinute pe cai neconventionale din Vest) despre functionarea sitemului AN/APG65 de pe F18, NPO Istok a proiectat si construit 3 prototipuri cu procesoare digitale de semnal, antena plana si capabilitati de hartare a terenului survolat, dintre care unul a fost testat in zbor. Soyuz a fost strict un demonstrator tehnologic, radarele N001 si N019 care au intrat in productie de serie fiind mult mai putin sofisticate. O parte din tehnologia demonstrata cu Soyuz a fost , in cele din urma, inclusa in N010 Zhuk si N011 Bars.
N001/RPLK-27 a fost produs de Tihomirov NIIP sub conducerea lui V.K. Grishin.
Dorindu-se a fi varful de lance tehnologica in Uniunea Sovietica, proiectul original, Miech, urma sa fie bazat in mare parte pe tehnologiile dezvoltate pentru demonstratorul tehnologic Soyuz, al biroului de proiectare Istok, si ar fi trebuit sa aiba un grad mare de comonalitate cu N019.
 N001
 N001
Dezvoltarea a fost una dificila. Desi se urmarea depasirea capabilitatilor AN/APG63( de pe F15), cu o distanta de detectie de 200km, acest tel s-a dovedit imposibil de atins pentru NIIP. Se intentiona utilizarea unei antene hibrid cu scanare electronica in elevatie si mecanica in azimut. Aceasta ar fi permis angajarea simultana a mai multor tinte, fiind prevazuta de asemenea utilizarea rachetei R33( de pe MiG31). Avand in vedere stadiul industriei electronice a Uniunii Sovietice la inceputul anilor ’80, acest deziderat s-a dovedit prea ambitios, productia in serie fiind imposibila. In 1982 s-a decis ca procesorul de semnale si antena proiectate de NIIP, nu erau si nu urmau sa devina viabile in viitorul apropiat.
Intre timp, pentru radarul N019, cei de la Fazotron au preferat sa renunte la antena plana, in favoarea unei versiuni imbunatatite a antenei twist-cassegrain de pe radarul Safir 23ML( de pe MiG23 ML). Cei de la Tihomirov au decis sa utilizeze componentele majore de la N019, inclusiv o copie la o scara mai mare a antenei si procesorul de semnale TS100, pana in martie ’83 procesul de reproiectare fiind terminat. Produsul rezultat nu corespundea nici pe departe performantelor dorite, in locul celor 200km cu greu s-a obtinut o distanta de detectie de 140km( pentru o tinta de dimensiunea unui bombardier).
Conform celor de la NIIP, seturile initiale N001 aveau un timp mediu intre defectiuni(MTBF) de 5 ore!!! Desi Su27 a fost acceptat in serviciu in 1986, radarul a fost acceptat in inzestrare abia in ’91(asta explica de ce spre sfarsitul Razboiului Rece frontiera de est a Imperiului Sovietic-scuze, a Pactului de la Varsovia, a fost asigurata de MiG29). In cele din urma MTBF a fost impins pana spre 200 ore.

N001 are o antena twist-cassegrain cu diametrul de 1.075m. Functioneaza pe principiul Puls-doppler, in banda cu lungime de unda 3cm si utilizeaza moduri de lucru cu frecventa repetitie puls (PRF) joasa si inalta pentru o capabilitate optima de distingere a tintelor care zboara sub nivelul avionului purtator( lookdoun). Are o raza de cautare de 80-100km, pentru o tinta de 3 metri patrati suprafata de reflexie radar(RCS), pe traiect de apropiere, 140km, pentru tinte de mari dimensiuni( bombardiere sau avioane de transport). Pe traiect de urmarire, distanta de detectie pentru avioane de vanatoare( RCS de 3 mp) scade la 40km. Conul de detectie este limitat la 60 grade stanga/dreapta. In modul HOJ(home on jam) poate urmari tinte emitatoare de bruiaj si poate lansa rachete impotriva acestora( cu conditia ca pilotul sa cunoasca distanta pana la tinta-comunicata de controlorii de la sol sau AWACS). Poate comunica date catre sistemul IRST de pe Su27. Poate transmite prin datalink corectii pentru rachetele ghidate semiactiv(R27).

Puterea medie de emisie este de 1kW, iar MTBF-ul e de 100 ore.
Su27K( Su33-varianta imbarcata) foloseste sistemul modernizat de conducere a focului SUV33 cu radarul N001 optimizat pentru capabilitate loookdown deasupra marii si sprijin din partea punctului de comanda de pe portavion.
O varianta modernizata a N001 asigura urmarirea si solutia de tragere pentru 2 rachete simultan( R77).
Are moduri de lucru in configuratie BVR cu PRF inalta, joasa sau puls combinat pentru tinte care se apropie, se indeparteaza sau directie necunoscuta, HOJ, si pentru lupta WVR, asigura scanarea continua pe un segment vertical de +/- 60 grade sau un con de 5 grade in fata avionului si functia de telemetrare a distantei si generarea solutiei de tragere cu tunul de bord.
Nu voi trata variantele N011 si N011M Bars, pentru ca ele nu sunt in serviciu in zona Marii Negre.
VA URMA: N019
Surse: Wikipedia
http://aerospace.boopidoo.com/philez/Su-15TM%20PICTURES%20&%20DOCS/Overscan%27s%20guide%20to%20Russian%20Military%20Avionics.htm
Poze de pe blogul lui Vitaly Kuzmin
Marius

Suhoi Su-27

Suhoi Su-27

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Suhoi Su-27
Su-27 on landing.jpg
Suhoi Su-27 la aterizare, aparținând echipei de acrobație „Русские Витязи” (română Cavalerii Ruși), baza aeriană Kubinka
Tip avion de vânătoare
pentru superioritate aeriană
Țară de origine Uniunea Sovietică
Constructor OKB Suhoi (ОКБ Сухого)
Zbor inaugural 20 mai 1977
Introdus decembrie 1984
Stare serviciu activ
Beneficiar principal Forțele Aeriene Ruse
Forțele Aeriene Ucrainiene
Forțele Aeriene ale R. P. Chineze
Forțele Aeriene ale Indiei
Bucăți fabricate 680
Cost unitar 35 milioane US$ (aproximativ)
Variante Su-30, Su-33, Su-34,
Su-35, Su-37
Suhoi Su-27, în alfabetul chirilic Су-27, (denumire NATO: Flanker) este un avion de superioritate aeriană sovietic construit de Suhoi. A fost conceput să concureze direct cu avioanele americane F-14 Tomcat, F-15 Eagle. Este foarte manevrabil, are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant.
Proiectat la sfârșitul anilor '60 ca un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem de control fly-by-wire și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Su-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20 mai 1977, intrând în serviciu ca Flanker-B în 1984.
Flanker-ul a suferit câteva modificări aerodinamice de atunci încoace, astăzi numărul modelelor fiind de 5. Su-27IB, numit Su-34, este un avion de atac la mare distanță, prevăzut cu 2 locuri unul lângă altul. Su-27UB Flanker-C, numit Su-30, este un aparat de interceptare și antrenament cu 2 locuri în tandem. Versiunea navală, Su-27K Flanker-D, numit Su-33, a fost proiectat în 1992 pentru a opera pe portavioanele rusești. Are aripi pliante, sistem de realimentare în aer, cârlig de apuntare, tren de aterizare întărit și aripi canard, în fața planelor principale.
Următoarea generație Flanker include Su-35 și Su-37 dotat cu tracțiune vectorizată, ambele mult îmbunătățite față de Su-27, cu aripi canard în fața planelor principale.

[modificare] Caracteristici generale

  • Echipaj: 1 sau 2
  • Lungime : 21.9 m
  • Anvergură: 14.7 m
  • Înălțime: 5.92 m
  • Greutate, neînarmat: 16,380 kg
  • Greutate, înarmat: 23,430 kg
  • Greutatea maximă la decolare: 30,450 kg
  • Propulsor: 2× Saturn/Lyulka AL-31F , 122.8 kN fiecare
Performanțe
  • Viteză maximă: Mach 2.35 (2,500 km/h) la altitudine
  • Autonomie: 3,530 km la altitudine; (1,340 km la nivelul mării)
  • Plafon de operare: 18,500 m
  • Viteză ascensională: 300 m/s
  • Raport viteză/greutate: 1.09
Armament
  • 1 tun × 30 mm GSh-30-1 cu 275 de proiectile
  • până la 6 rachete cu rază medie aer-aer R-27, 2 × rachete aer-aer cu rază scurtă cu cap termic R-73
SUKHOI Su-27 FLANKER.svg

[modificare] Bibliografie


Legenda etiopiana



Se afişează postările cu eticheta mistere din rusia. Afişaţi toate postările

19.04.2011

Legenda etiopiana


Legenda etiopiana

Etiopia este una dintre cele mai interesante destinatii crestine, ramasa necunoscuta din pacate de multi dintre noi. Munti inalti (Addis Ababa este a treia capitala din lume ca altitudine, 2.408 metri), ape foarte albastre si savane. Se spune ca acesta este locul originii omenirii. Etiopia este o tara cu un trecut antic, a carei istorie scrisa dateaza de acum 2000 de ani.

Regina din Saba (Regina Sheba) si Regele Solomon nu sunt doar personaje legendare. In secolul al IV-lea, in timpul Imperiului Axum, a luat nastere Biserica Ortodoxa Etiopiana, aceasta ramanand un pilon al culturii etiopiene, si astazi 51% din populatie apartinad acestei biserici.
Insula de ortodoxie intr-o Africa musulmana sau pagana, Etiopia este acum, cu cei aproape 37 milioane de ortodocsi, a doua tara ortodoxa din lume dupa Rusia. Doar ca saisprezece secole de izolare totala, determinate de conjunctura istorica in care a evoluat, au facut ca Biserica Ortodoxa Etiopiana sa aiba caracteristici unice, particularizante.
Regina din Saba - Regina Sheba este amintita nu doar in Vechiul Testament ( III Regi, cap10 si II Paralipomena, cap 9) dar si in Coran si in legendele etiopiene. Numita Makeda in traditia etiopiana, regina din Saba a ajuns pe tron in secolul zece inainte de Hristos. Simtindu-se nepregatita pentru demnitatea sa, a calatorit la Ierusalim, pentru a observa si a invata regulile statului evreu si pentru a-I pune vestitului, inteleptului Rege Solomon multe intrebari, pe care el le-a dezlegat pe rand, nelasand nimic necunoscut.

Impresionata de intelepciunea si bogatia marelui rege, regina din Saba i-a daruit acestuia 4,5 tone de aur, pietre pretioase si aromate, iar el i-a promis ca ii va da orice lucru pe care aceasta il doreste. Traditia spune ca din relatia celor doi s-a nascut un fiu, regele Menelik I, care s-a intors la Ierusalim de doua ori, prima data cand a implinit 22 de ani si a aflat cine este tatal sau – marele rege Solomon primindu-l cu mare fast, iar doua oara pentru a fi uns rege al Etiopiei de catre chiar tatal sau.

Se pare ca la intoarcere Menelik I a adus in Etiopia nu doar pe fiul marelui preot evreu cu o escorta extrem de numeroasa de nobili evrei, dar a adus si Chivotul Legamantului (in care se aflau Tablele Legii date de Dumnezeu lui Moise), pe care Statul Etiopian pretinde ca il detine, in original, pana astazi.
Datorita acestor evenimente, etiopienii ajung sa fie "popor ales", onoare intarita prin acceptarea crestinismului ca religie de stat inca din secolul 4, in timpul Regatului de la Axum, al carui fondator este insasi Regele Menelik I. O serie de victorii impotriva musulmanilor a dat Regatului cu capitala la Axum control asupra drumurilor comerciale spre Marea Rosie,devenind cel mai puternic stat intre Imperiul Roman de Rasarit si Persia, cu legaturi comerciale cu Grecia, India, Arabia, Roma, Egipt.
Realizarile politice si economice ale acestei dinastii crestine care are descendenti in linie dreapta de la regele Solomon si fiul sau Menelik I continua pana in epoca moderna, pana in anul 1974, cand progresistul rege Haile Selassie a fost inlaturat printr-o sangeroasa lovitura de stat.

Cascada Nilul Albastru
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pelerinaj-etiopia-ortodoxa-96958.html

Codul fericirii inscris intr-un turn din St. Petersburg


Codul fericirii inscris intr-un turn din St. Petersburg

Numeroase mistere si legende isi au originea in capitala spirituala a Rusiei, Sankt Petersburg. Formula AS dezvaluie unul dintre aceste mistere.

De doua secole, Turnul Grifonilor, din centrul vechi al orasului Sankt-Petersburg, pastreaza cu strasnicie codul tainic al fericirii. Aici, in anumite momente, dorintele rostite corect se indeplinesc.

Turnul se ascunde departe de privirile neinitiatilor, pe insula Vasilievski, in cartierul Farmacistilor, in curtea interioara a unui bloc. De ceva timp, intrarea catre enigmatica cladire cilindrica este permisa doar locatarilor, accesul fiind blocat, printr-un gard din fier, zavorat cu un lant.


Povestea incepe in secolul XVIII, in timpul domniei lui Petru cel Mare, cand tarul a reunit in Rusia cele mai luminate capete din Occident, pentru a schimba din temelii Imperiul de la Rasarit. La invitatia lui, la Sankt-Petersburg au sosit oameni de stiinta din varii domenii: arhitecti, constructori, fizicieni, medici din Olanda, Germania, Anglia.

Astfel, in centrul insulei Vasilievski, s-au strans mai multi chimisti nemti si au intemeiat un cartier al lor. Aici s-a construit prima farmacie din oras, "Pel & Fiii", de catre Wilhelm Pel, baron de Brandenburg, si in scurt timp a devenit unicul furnizor de medicamente al curtii imperiale.

Dedesubtul farmaciei sale se afla laboratorul unde se prelucrau, la vremea aceea, cele mai stranii substante chimice. In spatele cladirii, in curtea interioara, s-a construit un turn din caramida care permitea eliminarea noxelor din laboratorul subteran.

Treptat, printre locuitori au inceput sa circule zvonuri ciudate despre incaperea subpamanteana si despre turnul care se inalta direct din pamant, fara usi si fara ferestre. Mintile supuse superstitiilor ale mujicilor rusi nu puteau patrunde noile porniri stiintifice aduse din occident.
Dupa mai bine de un secol, in 1850, intreaga "afacere" a fost mostenita de Alexandr Pel, ultimul reprezentant din familia baronului neamt, considerat cel mai bizar dintre toti.

Se spune ca acesta ar fi transformat simplul laborator farmaceutic intr-unul alchimic, ca reunise aici cei mai priceputi magi si ca in incaperile de sub pamant transforma metalele in aur si argint, fabrica potiuni miraculoase atotvindecatoare si plasmuia fiinte nenumite.


Legenda spune ca el ar fi descoperit si codul fericirii, formula care, rostita corect, indeplinea pana si cele mai ascunse dorinte ale sufletului. Numerele codului magic ar fi fost inscrise anagramat pe fiecare caramida a turnului, astfel incat numai initiatii l-ar fi putut descifra.

Alchimistul neamt considera ca omenirea inca nu este pregatita pentru un asemenea dar fabulos, si pentru a-l pastra neatins, a faurit niste creaturi fantastice, cu cap si aripi de vultur si cu trup de leu: grifoni.

In mitologia greaca, aceste fiinte erau paznicii aurului nordic, din tinutul hiperboreenilor, niste supraoameni, care traiau in fericire si intelepciune, fiind inzestrati cu puteri magice.

Monstrii inaripati ai doctorului Pel strajuiau pe timp de noapte, din ceruri, "turnul cifrelor", in care neamtul zavorase secretul fericirii.
De atunci, cartierul Farmacistilor a capatat in Sankt-Petersburg o faima deosebita.



Se spune ca toti oamenii care se mutau in vecinatatea farmaciei, si implicit a turnului, aveau parte de un destin fulminant. Soarta lor se schimba peste noapte, unii deveneau celebri, altii extrem de bogati, iar altii se insanatoseau miraculos.

In curtea dintre blocuri, am vazut un turn de caramida rosie, inalt cam de 15 metri si gros cam de 3.

Dincolo de aceste detalii, cel mai important aspect este "aritmetica" lui. Pe fiecare caramida era desenata cu vopsea alba cate o cifra, de la 0 la 9. Se spune ca aceste numere apar si dispar periodic, in mod misterios. Poate doar cei ce cunosc tainele adanci ale numerologiei ar putea deslusi acest cod criptic.

Legenda va ramane mereu legenda, iar misterul Turnului nu va fi probabil dezlegat niciodata. Un lucru este cert: in aceasta curte, la Turnul Grifonilor, la Turnul Cifrelor sau al Optimistului singuratic, vin multi oameni, cu incredere si nadejde. Aici speranta invie, iar viata pare mai frumoasa.

Se spune ca numai aici visurile cele mai pretuite se realizeaza, iar omul este salvat din singuratate, boala si necazuri. Si daca ai suficienta rabdare, intr-una din noptile cele mai intunecate ale orasului Sankt-Petersburg, poate ca vei vedea cum se invart in cerc, strajuind Turnul, grifonii, gardienii loiali ai doctorului Pel.

http://vacantaesoterica.blogspot.com


Misterele Sankt Petersburgului. Turnul grifonilor.


Socotit de multi drept capitala istorica si spirituala a Rusiei, orasul Sankt-Petersburg (fostul Leningrad, atat de incercat in cel de al doilea razboi mondial), asezat pe malurile raului Neva, supranumit si “Venetia Nordului”, este una dintre cele mai frumoase metropole ale lumii. Aici, in apropierea Cercului Polar, celebrele nopti albe capata un sens aparte, asemeni unui dar al Soarelui care vara nu paraseste bolta cereasca decat pentru foarte scurt timp. In lumina crepusculara a prelungitelor apusuri, orasul lui Petru cel Mare se infatiseaza intr-o maretie tainica. Umbrele tarilor par sa se inalte pe zidurile de piatra ale cladirilor, iar clipocitul raului Neva aduce din trecut soaptele tarinelor. In spatele fatadelor fastuoase si stralucitoare ale palatelor, catedralelor si castelelor, se ascund cele mai nepatrunse enigme ale istoriei Rusiei: Fortareata “Sfintii Petru si Pavel”, Castelul “Sfantul Mihail”, Calaretul de arama… Toate aceste capodopere ale arhitecturii atrag aici milioane de turisti din intreaga lume. In jurul lor, de-a lungul anilor, s-au tesut o sumedenie de mituri si legende.
Printre aceste cladiri se numara si Turnul Grifonilor, care nu este un loc de peregrinaj. Nu este nici macar trecut pe hartile turistice. Insa toti locuitorii orasului vorbesc despre el, ce-i drept, mai mult pe soptite, ca si cum nu ar dori ca acest secret sa fie impartasit. Turnul se ascunde departe de privirile neinitiatilor, pe insula Vasilievski, in cartierul Farmacistilor, in curtea interioara a unui bloc. De ceva timp, intrarea catre enigmatica cladire cilindrica este permisa doar locatarilor, accesul fiind blocat, printr-un gard din fier, zavorat cu un lant.
Calauza in lumea misterelor
Un articol publicat in formula-as.ro
Mihail Persanov are 34 de ani, este artist plastic si lector universitar in cadrul Universitatii de Stat din Sankt-Petersburg. In 1995 a avut ocazia sa il cunoasca pe Alexei Kostroma, fondatorul grupului artistic “Aici si Acolo”, impreuna cu care a participat la un amplu proiect de restaurare a mai multor cladiri din patrimoniul rus, printre care si Turnul Grifonilor. Nu intamplator, tocmai de aici i se trage puternica pasiune care a pus stapanire pe el: misterele orasului Sankt-Petersburg. De atunci, scotocind stravechiul burg pe dinafara si pe dinauntru, el a adunat toate legendele urbane si a realizat harti cu cele mai stranii locuri.
“Este cel mai potrivit om pentru a patrunde taina turnului”, mi-am spus, facandu-mi curaj, in timp ce urcam scarile Universitatii. Deschizand usa cabinetului sau, am dat cu ochii de un barbat cu infatisare de calmuc. Parea rodul acelui joc bezmetic de rase din nordul Rusiei, dintre mongolii cu ochii migdalati si slavii blonzi, cu ochii albastri.
Cand a aflat motivul vizitei mele, privirea lui, aparent salbatica, s-a inseninat, si fara sa stea pe ganduri, a fost gata sa plece imediat in “expeditie”. A marturisit ca este indragostit de acest oras, ” fereastra inspre Apus”, cum il numea marele poet rus Alexandr Puskin, si absolut fascinat de misterele ce-l invaluie.
A doua zi, in jurul pranzului, am trecut pe celalalt mal al raului Neva, pe insula Vasilievski. Mihail parea cu totul transpus: povestea tot ceea ce stia despre Turnul Grifonilor si cartierul Farmacistilor, cu pasiune si inflacarare.
Lei inaripati si cifre magice
Istoria incepe in secolul XVIII, in timpul domniei lui Petru cel Mare, cand tarul a reunit in Rusia cele mai luminate capete din Occident, pentru a schimba din temelii Imperiul de la Rasarit. La invitatia lui, la Sankt-Petersburg au sosit oameni de stiinta din varii domenii: arhitecti, constructori, fizicieni, medici din Olanda, Germania, Anglia. Astfel, in centrul insulei Vasilievski, s-au strans mai multi chimisti nemti si au intemeiat un cartier al lor. Aici s-a construit prima farmacie din oras, “Pel & Fiii”, de catre Wilhelm Pel, baron de Brandenburg, si in scurt timp a devenit unicul furnizor de medicamente al curtii imperiale. Dedesubtul farmaciei sale se afla laboratorul unde se prelucrau, la vremea aceea, cele mai stranii substante chimice. In spatele cladirii, in curtea interioara, s-a construit un turn din caramida care permitea eliminarea noxelor din laboratorul subteran. Treptat, printre locuitori au inceput sa circule zvonuri ciudate despre incaperea subpamanteana si despre turnul care se inalta direct din pamant, fara usi si fara ferestre. Mintile supuse superstitiilor ale mujicilor rusi nu puteau patrunde noile porniri stiintifice aduse din occident. Pentru ei, toate aceste indeletniciri, care in vest erau deja de mult asimilate, reprezentau o uneltire a diavolului. Dupa mai bine de un secol, in 1850, intreaga “afacere” a fost mostenita de Alexandr Pel, ultimul reprezentant din familia baronului neamt, considerat cel mai bizar dintre toti. Se spune ca acesta ar fi transformat simplul laborator farmaceutic intr-unul alchimic, ca reunise aici cei mai priceputi magi si ca in incaperile de sub pamant transforma metalele in aur si argint, fabrica potiuni miraculoase atotvindecatoare si plasmuia fiinte nenumite. Legenda spune ca el ar fi descoperit si codul fericirii, formula care, rostita corect, indeplinea pana si cele mai ascunse dorinte ale sufletului. Numerele codului magic ar fi fost inscrise anagramat pe fiecare caramida a turnului, astfel incat numai initiatii l-ar fi putut descifra. Alchimistul neamt considera ca omenirea inca nu este pregatita pentru un asemenea dar fabulos, si pentru a-l pastra neatins, a faurit niste creaturi fantastice, cu cap si aripi de vultur si cu trup de leu: grifoni. In mitologia greaca, aceste fiinte erau paznicii aurului nordic, din tinutul hiperboreenilor, niste supraoameni, care traiau in fericire si intelepciune, fiind inzestrati cu puteri magice. Monstrii inaripati ai doctorului Pel strajuiau pe timp de noapte, din ceruri, “turnul cifrelor”, in care neamtul zavorase secretul fericirii.
De atunci, cartierul Farmacistilor a capatat in Sankt-Petersburg o faima deosebita. Se spune ca toti oamenii care se mutau in vecinatatea farmaciei, si implicit a turnului, aveau parte de un destin fulminant. Soarta lor se schimba peste noapte, unii deveneau celebri, altii extrem de bogati, iar altii se insanatoseau miraculos.
Paznicul Turnului
Mihail Persanov isi rari pasii, iar vocea ii scazu in intensitate. Ajunsesem pe strada farmaciei “Pel & Fiii”. Am facut la dreapta, pe langa cladire, apoi la stanga, printr-un gang, si iar la dreapta. Daca nu ar fi fost Mihail, cu siguranta ca nu as fi nimerit niciodata. Camuflat de cladiri, Turnul a fost construit anume ca sa faca cat mai anevoioasa incercarea de a-l descoperi. Tanarul profesor era ca intr-o transa, mergea cu pasii largi si repezi, cu mana intinsa, atingand zidurile vechilor cladiri, de parca le-ar fi mangaiat. S-a oprit brusc sub arcada unei intrari. S-a uitat imprejur, initial dezorientat, dar foarte rapid s-a orientat precis, ca si cum ar fi fost activat de un resort interior. In fata noastra, dupa cum deja fusesem avertizati, se afla un gard de netrecut, cu un lacat mare si greu. Fara prea multe comentarii, Misa imi spuse ferm: “Stai aproape de mine, ia-ma de brat si mai ales nu pune intrebari!”. Apoi, cu vocea lui tunatoare, incepu sa strige si sa bata in grilajul de fier. Nu trecu mult timp si in capatul gangului se ivi un batran incotosmanat de parca iesise dintr-un barlog. Avea o cusma mare pe varful capului si abia isi tarsaia bocancii grei. Se opri in fata gardului si ne privi buimac, cu o privire tulbure si inexpresiva. Misa ii spuse ca suntem tineri casatoriti si vrem sa vedem turnul, poate avem si noi noroc de-o soarta mai buna. Mosul plescai a lehamite si dadu sa plece. Atunci Misa scoase din rucsac o sticla de votca si i-o intinse, fara nici un fel de comentariu. Ochii omului sticlira hulpavi, si cu un icnet, strecura mana prin grilaj si smulse sticla. Butelca de votca se pierdu imediat in suba imensa a batranului. Si, ca printr-o minune, mosul ursuz se transforma intr-un batranel simpatic si glumet. Descuie lacatul cu miscari dezinvolte si ne pofti ceremonios inauntru. Isi indrepta cocoasa si, sprinten, o porni in fata noastra.
Povestile turnului


In curtea dintre blocuri, am vazut un turn de caramida rosie, inalt cam de 15 metri si gros cam de 3 . Dincolo de aceste detalii, cel mai important aspect este “aritmetica” lui. Pe fiecare caramida era desenata cu vopsea alba cate o cifra, de la 0 la 9. Se spune ca aceste numere apar si dispar periodic, in mod misterios. Poate doar cei ce cunosc tainele adanci ale numerologiei ar putea deslusi acest cod criptic. Mosneagul, cu importanta unui adevarat ghid, a inceput sa relateze “adevarata istorie” a turnului. Conform legendei, de-a lungul istoriei, vietile tuturor oamenilor ce se mutasera in acest cartier se schimbasera radical. “In 1893, in acest bloc, in camerele de inchiriat ale surorilor Nevzorov, s-a mutat un tanar student, pe numele sau Vladimir Ulianov. Tocmai aici a si organizat o intrunire studenteasca, unde a tinut un discurs fascinant despre marxism si despre avantajele propagandei revolutionare. Cum s-a cladit cariera politica a acestui carismatic tovaras o stim cu totii. In caz ca nu ati inteles, era vorba despre tovarasul Lenin”.
Povestile curg mai departe. Se spune ca in 1900, un alt student sarac, Mihail Kolciakov, s-a indragostit de o tanara, fiica unui boier bogat, care locuia in apropierea turnului. A inchiriat in acelasi bloc o camera, si prin toate mijloacele, a incercat sa cucereasca fata. Insa tanarul era mult prea sarac, iar frumoasa domnisoara mult prea mandra, astfel ca l-a respins. Dupa un timp, a aflat ca “studentasul” se imbogatise brusc. I-a scris degraba o scrisoare, in care pretindea ca-l iubise dintotdeauna, insa parintii nu ii permisesera o asemenea dragoste. Era prea tarziu, Mihail Kolciakov avea deja o alta “doamna a inimii”, iar averea facuta peste noapte se datora unei mosteniri de la o ruda total necunoscuta.
Printre istoriile Turnului este si cea a unui baietas care prin anii ’50 a ramas orfan si s-a aciuat in scara blocului de langa turn. Mama lui murise la nastere, iar tatal fusese victima unui accident feroviar. Intr-o noapte de toamna friguroasa, Petia s-a intors de la cersit in scara blocului. Insa aici a dat peste un locatar mai putin ingaduitor, care l-a alungat, amenintandu-l cu militia. S-a asezat bietul Petia lipit de turn, cu coltucul de paine in manutele sale inghetate. A inchis ochisorii si si-a imaginat ca nu mai este orfan, ca are parinti iubitori, o camera a lui si ca merge la scoala. Si, in acea noapte, dorinta lui arzatoare s-a indeplinit. Un domn bogat l-a gasit pe caldaram, aproape degerat, l-a luat in brate si l-a dus la el acasa. El si sotia lui nu aveau copii, asa ca l-au infiat pe micut. Si iata ca, intamplator sau nu, tot ce si-a dorit Petia langa turn in acea noapte s-a indeplinit.
Incalzit de vodca, mosneagul vorbea din ce in ce mai tare, iar vocea lui ragusita a atras atentia locatarilor blocului. La fereastra unui apartament, de ceva vreme, statea o femeie si asculta povestile. Deodata, ne-a strigat si ne-a poftit sus, la un ceai. Am urcat scarile, mirati de invitatie. Femeia isi amintise ca il vazuse nu de mult pe Mihail participand la restaurarea Turnului, si constatand ca inca este preocupat de misterul care invaluie cartierul, se hotarase sa ii impartaseasca experienta ei.
Avea un baietel de 5 ani care, de la un timp incoace, incepuse sa faca niste desene stranii. Ni le-a aratat pe toate. Erau reprezentarile unor grifoni. Isi intrebase fiul unde a vazut asemenea fiinte inaripate, iar raspunsul lui o inspaimantase. Baietelul le observa noapte de noapte, oglindindu-se in ferestrele apartamentului de vizavi. Statea fascinat ore in sir in fata geamului, fara a scoate un sunet. Atunci, parintii ingrijorati l-au dus la medic, insa toate analizele au iesit bine. Baiatul era perfect sanatos.
Femeia recunostea ca mai auzise si alti vecini care povesteau cu teama ca noaptea, deasupra blocurilor, se invart niste pasari imense. Mihail a incercat sa o linisteasca, asigurand-o ca nu sunt decat legende si ca probabil fiul ei are o imaginatie bogata.

Am coborat in tacere, adanciti fiecare in gandurile lui. Mosneagul disparuse. Ne-am apropiat de turn si, vrajiti de poveste, ne-am pus in gand cate o dorinta…
Legenda va ramane mereu legenda, iar misterul Turnului nu va fi probabil dezlegat niciodata. Un lucru este cert: in aceasta curte, la Turnul Grifonilor, la Turnul Cifrelor sau al Optimistului singuratic, vin multi oameni, cu incredere si nadejde. Aici speranta invie, iar viata pare mai frumoasa. Se spune ca numai aici visurile cele mai pretuite se realizeaza, iar omul este salvat din singuratate, boala si necazuri. Si daca ai suficienta rabdare, intr-una din noptile cele mai intunecate ale orasului Sankt-Petersburg, poate ca vei vedea cum se invart in cerc, strajuind Turnul, grifonii, gardienii loiali ai doctorului Pel.