Radare aeropurtate in zona de est si nord-est a Marii Negre
Inspirat de postarile de pe un blog “vecin si pretin”, despre o
ipotetica incaierare cu tara vecina, Ukraina, am decis sa pun de o
analiza comparativa a dotarii noastre si a vecinilor nosti rusofoni. Mai
exact pe sisteme electronica aeropurtate( radare, si in limita timpului
disponibil si a informatiilor pe care le gasesc, si a armamentului
compatibil cu acestea). Conform Wikipedia( stiu, nu e in nici un caz o
sursa de incredere) citand “The Military Balance” al International
Institute for Strategic Studies, in 2008, componenta de lupta a fortelor
aeriene ukrainiene(Povitriani Syly Ukrayiny) era alcatuita din: 36 de
Su27,
80 de MIG29, 36 Su24(M, MK si MR – de recunoastere) si 36 de Su25 din mai multe variante(inclusiv UTG-varianta de antrenament ambarcat, neinarmata).
Voi incepe cu analiza sistemului de conducere a focului de pe Su27, RPLK-27 cu radar N001.
Povestea incepe la sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80 ai secolului trecut,cu radarul Soyuz, la biroul de proiectare NPO Istok. Probabil bazat pe informatii(obtinute pe cai neconventionale din Vest) despre functionarea sitemului AN/APG65 de pe F18, NPO Istok a proiectat si construit 3 prototipuri cu procesoare digitale de semnal, antena plana si capabilitati de hartare a terenului survolat, dintre care unul a fost testat in zbor. Soyuz a fost strict un demonstrator tehnologic, radarele N001 si N019 care au intrat in productie de serie fiind mult mai putin sofisticate. O parte din tehnologia demonstrata cu Soyuz a fost , in cele din urma, inclusa in N010 Zhuk si N011 Bars.
N001/RPLK-27 a fost produs de Tihomirov NIIP sub conducerea lui V.K. Grishin.
Dorindu-se a fi varful de lance tehnologica in Uniunea Sovietica, proiectul original, Miech, urma sa fie bazat in mare parte pe tehnologiile dezvoltate pentru demonstratorul tehnologic Soyuz, al biroului de proiectare Istok, si ar fi trebuit sa aiba un grad mare de comonalitate cu N019.
Dezvoltarea a fost una dificila. Desi se urmarea depasirea capabilitatilor AN/APG63( de pe F15), cu o distanta de detectie de 200km, acest tel s-a dovedit imposibil de atins pentru NIIP. Se intentiona utilizarea unei antene hibrid cu scanare electronica in elevatie si mecanica in azimut. Aceasta ar fi permis angajarea simultana a mai multor tinte, fiind prevazuta de asemenea utilizarea rachetei R33( de pe MiG31). Avand in vedere stadiul industriei electronice a Uniunii Sovietice la inceputul anilor ’80, acest deziderat s-a dovedit prea ambitios, productia in serie fiind imposibila. In 1982 s-a decis ca procesorul de semnale si antena proiectate de NIIP, nu erau si nu urmau sa devina viabile in viitorul apropiat.
Intre timp, pentru radarul N019, cei de la Fazotron au preferat sa renunte la antena plana, in favoarea unei versiuni imbunatatite a antenei twist-cassegrain de pe radarul Safir 23ML( de pe MiG23 ML). Cei de la Tihomirov au decis sa utilizeze componentele majore de la N019, inclusiv o copie la o scara mai mare a antenei si procesorul de semnale TS100, pana in martie ’83 procesul de reproiectare fiind terminat. Produsul rezultat nu corespundea nici pe departe performantelor dorite, in locul celor 200km cu greu s-a obtinut o distanta de detectie de 140km( pentru o tinta de dimensiunea unui bombardier).
Conform celor de la NIIP, seturile initiale N001 aveau un timp mediu intre defectiuni(MTBF) de 5 ore!!! Desi Su27 a fost acceptat in serviciu in 1986, radarul a fost acceptat in inzestrare abia in ’91(asta explica de ce spre sfarsitul Razboiului Rece frontiera de est a Imperiului Sovietic-scuze, a Pactului de la Varsovia, a fost asigurata de MiG29). In cele din urma MTBF a fost impins pana spre 200 ore.
N001 are o antena twist-cassegrain cu diametrul de 1.075m. Functioneaza pe principiul Puls-doppler, in banda cu lungime de unda 3cm si utilizeaza moduri de lucru cu frecventa repetitie puls (PRF) joasa si inalta pentru o capabilitate optima de distingere a tintelor care zboara sub nivelul avionului purtator( lookdoun). Are o raza de cautare de 80-100km, pentru o tinta de 3 metri patrati suprafata de reflexie radar(RCS), pe traiect de apropiere, 140km, pentru tinte de mari dimensiuni( bombardiere sau avioane de transport). Pe traiect de urmarire, distanta de detectie pentru avioane de vanatoare( RCS de 3 mp) scade la 40km. Conul de detectie este limitat la 60 grade stanga/dreapta. In modul HOJ(home on jam) poate urmari tinte emitatoare de bruiaj si poate lansa rachete impotriva acestora( cu conditia ca pilotul sa cunoasca distanta pana la tinta-comunicata de controlorii de la sol sau AWACS). Poate comunica date catre sistemul IRST de pe Su27. Poate transmite prin datalink corectii pentru rachetele ghidate semiactiv(R27).
Puterea medie de emisie este de 1kW, iar MTBF-ul e de 100 ore.
Su27K( Su33-varianta imbarcata) foloseste sistemul modernizat de conducere a focului SUV33 cu radarul N001 optimizat pentru capabilitate loookdown deasupra marii si sprijin din partea punctului de comanda de pe portavion.
O varianta modernizata a N001 asigura urmarirea si solutia de tragere pentru 2 rachete simultan( R77).
Are moduri de lucru in configuratie BVR cu PRF inalta, joasa sau puls combinat pentru tinte care se apropie, se indeparteaza sau directie necunoscuta, HOJ, si pentru lupta WVR, asigura scanarea continua pe un segment vertical de +/- 60 grade sau un con de 5 grade in fata avionului si functia de telemetrare a distantei si generarea solutiei de tragere cu tunul de bord.
Nu voi trata variantele N011 si N011M Bars, pentru ca ele nu sunt in serviciu in zona Marii Negre.
VA URMA: N019
Surse: Wikipedia
http://aerospace.boopidoo.com/philez/Su-15TM%20PICTURES%20&%20DOCS/Overscan%27s%20guide%20to%20Russian%20Military%20Avionics.htm
Poze de pe blogul lui Vitaly Kuzmin
Marius
80 de MIG29, 36 Su24(M, MK si MR – de recunoastere) si 36 de Su25 din mai multe variante(inclusiv UTG-varianta de antrenament ambarcat, neinarmata).
Voi incepe cu analiza sistemului de conducere a focului de pe Su27, RPLK-27 cu radar N001.
Povestea incepe la sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80 ai secolului trecut,cu radarul Soyuz, la biroul de proiectare NPO Istok. Probabil bazat pe informatii(obtinute pe cai neconventionale din Vest) despre functionarea sitemului AN/APG65 de pe F18, NPO Istok a proiectat si construit 3 prototipuri cu procesoare digitale de semnal, antena plana si capabilitati de hartare a terenului survolat, dintre care unul a fost testat in zbor. Soyuz a fost strict un demonstrator tehnologic, radarele N001 si N019 care au intrat in productie de serie fiind mult mai putin sofisticate. O parte din tehnologia demonstrata cu Soyuz a fost , in cele din urma, inclusa in N010 Zhuk si N011 Bars.
N001/RPLK-27 a fost produs de Tihomirov NIIP sub conducerea lui V.K. Grishin.
Dorindu-se a fi varful de lance tehnologica in Uniunea Sovietica, proiectul original, Miech, urma sa fie bazat in mare parte pe tehnologiile dezvoltate pentru demonstratorul tehnologic Soyuz, al biroului de proiectare Istok, si ar fi trebuit sa aiba un grad mare de comonalitate cu N019.
N001
N001
Dezvoltarea a fost una dificila. Desi se urmarea depasirea capabilitatilor AN/APG63( de pe F15), cu o distanta de detectie de 200km, acest tel s-a dovedit imposibil de atins pentru NIIP. Se intentiona utilizarea unei antene hibrid cu scanare electronica in elevatie si mecanica in azimut. Aceasta ar fi permis angajarea simultana a mai multor tinte, fiind prevazuta de asemenea utilizarea rachetei R33( de pe MiG31). Avand in vedere stadiul industriei electronice a Uniunii Sovietice la inceputul anilor ’80, acest deziderat s-a dovedit prea ambitios, productia in serie fiind imposibila. In 1982 s-a decis ca procesorul de semnale si antena proiectate de NIIP, nu erau si nu urmau sa devina viabile in viitorul apropiat.
Intre timp, pentru radarul N019, cei de la Fazotron au preferat sa renunte la antena plana, in favoarea unei versiuni imbunatatite a antenei twist-cassegrain de pe radarul Safir 23ML( de pe MiG23 ML). Cei de la Tihomirov au decis sa utilizeze componentele majore de la N019, inclusiv o copie la o scara mai mare a antenei si procesorul de semnale TS100, pana in martie ’83 procesul de reproiectare fiind terminat. Produsul rezultat nu corespundea nici pe departe performantelor dorite, in locul celor 200km cu greu s-a obtinut o distanta de detectie de 140km( pentru o tinta de dimensiunea unui bombardier).
Conform celor de la NIIP, seturile initiale N001 aveau un timp mediu intre defectiuni(MTBF) de 5 ore!!! Desi Su27 a fost acceptat in serviciu in 1986, radarul a fost acceptat in inzestrare abia in ’91(asta explica de ce spre sfarsitul Razboiului Rece frontiera de est a Imperiului Sovietic-scuze, a Pactului de la Varsovia, a fost asigurata de MiG29). In cele din urma MTBF a fost impins pana spre 200 ore.
N001 are o antena twist-cassegrain cu diametrul de 1.075m. Functioneaza pe principiul Puls-doppler, in banda cu lungime de unda 3cm si utilizeaza moduri de lucru cu frecventa repetitie puls (PRF) joasa si inalta pentru o capabilitate optima de distingere a tintelor care zboara sub nivelul avionului purtator( lookdoun). Are o raza de cautare de 80-100km, pentru o tinta de 3 metri patrati suprafata de reflexie radar(RCS), pe traiect de apropiere, 140km, pentru tinte de mari dimensiuni( bombardiere sau avioane de transport). Pe traiect de urmarire, distanta de detectie pentru avioane de vanatoare( RCS de 3 mp) scade la 40km. Conul de detectie este limitat la 60 grade stanga/dreapta. In modul HOJ(home on jam) poate urmari tinte emitatoare de bruiaj si poate lansa rachete impotriva acestora( cu conditia ca pilotul sa cunoasca distanta pana la tinta-comunicata de controlorii de la sol sau AWACS). Poate comunica date catre sistemul IRST de pe Su27. Poate transmite prin datalink corectii pentru rachetele ghidate semiactiv(R27).
Puterea medie de emisie este de 1kW, iar MTBF-ul e de 100 ore.
Su27K( Su33-varianta imbarcata) foloseste sistemul modernizat de conducere a focului SUV33 cu radarul N001 optimizat pentru capabilitate loookdown deasupra marii si sprijin din partea punctului de comanda de pe portavion.
O varianta modernizata a N001 asigura urmarirea si solutia de tragere pentru 2 rachete simultan( R77).
Are moduri de lucru in configuratie BVR cu PRF inalta, joasa sau puls combinat pentru tinte care se apropie, se indeparteaza sau directie necunoscuta, HOJ, si pentru lupta WVR, asigura scanarea continua pe un segment vertical de +/- 60 grade sau un con de 5 grade in fata avionului si functia de telemetrare a distantei si generarea solutiei de tragere cu tunul de bord.
Nu voi trata variantele N011 si N011M Bars, pentru ca ele nu sunt in serviciu in zona Marii Negre.
VA URMA: N019
Surse: Wikipedia
http://aerospace.boopidoo.com/philez/Su-15TM%20PICTURES%20&%20DOCS/Overscan%27s%20guide%20to%20Russian%20Military%20Avionics.htm
Poze de pe blogul lui Vitaly Kuzmin
Marius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu