E timpul să plecaţi…
autor Bunget Marin
E timpul să plecaţi, cât nu e prea târziu,
autor Bunget Marin
E timpul să plecaţi, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi înșelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul... ferească Dumnezeu…
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceţi măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.
Aţi stat la cârma tării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare…
Schimbare v-aţi dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa ţării voinici cu-nvăţătură,
Nu gângăviţi ca voi... și plini de incultură.
Uitati-vă în jur, vă place ce-aţi făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-aţi vândut,
Să vă clădiţi palate, cu iz de pușcărie,
Sunteţi mai râu ca,chelul de-i trebuia tichie.
Cu paznici pe la porţi, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeţi voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteţi Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeţi coarda... plecaţi cât mai e timp.
Ieșiti și voi putin prin lumea aia bună,
Ca să simţiţi și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-aţi vândut și ne-aţi îngenuncheat.
În care obligaţi ne ducem sărăcia
Ca voi să puneţi ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinţi,
Iar voi ne vindeţi ţara, ca Iuda-n doi arginți.
De-o jumătat’ de viaţă vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-aţi dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriţi ca zbirii,
Ați dus sărmana ţară la limita pieirii.
E timpul să plecaţi, lăsaţi-ne pe noi…
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știti să locuiţi doar în afară legii,
Să adunaţi prin furt averi și privilegii.
V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorţii,
Pe voi, ce-aţi luat… și revoluţia și morţii.
Doar nu cumva vă vreţi istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-aţi tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziţi-vă, e timpul, cu toţi, această ţară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.
I-aţi înșelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul... ferească Dumnezeu…
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceţi măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.
Aţi stat la cârma tării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare…
Schimbare v-aţi dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa ţării voinici cu-nvăţătură,
Nu gângăviţi ca voi... și plini de incultură.
Uitati-vă în jur, vă place ce-aţi făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-aţi vândut,
Să vă clădiţi palate, cu iz de pușcărie,
Sunteţi mai râu ca,chelul de-i trebuia tichie.
Cu paznici pe la porţi, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeţi voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteţi Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeţi coarda... plecaţi cât mai e timp.
Ieșiti și voi putin prin lumea aia bună,
Ca să simţiţi și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-aţi vândut și ne-aţi îngenuncheat.
În care obligaţi ne ducem sărăcia
Ca voi să puneţi ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinţi,
Iar voi ne vindeţi ţara, ca Iuda-n doi arginți.
De-o jumătat’ de viaţă vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-aţi dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriţi ca zbirii,
Ați dus sărmana ţară la limita pieirii.
E timpul să plecaţi, lăsaţi-ne pe noi…
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știti să locuiţi doar în afară legii,
Să adunaţi prin furt averi și privilegii.
V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorţii,
Pe voi, ce-aţi luat… și revoluţia și morţii.
Doar nu cumva vă vreţi istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-aţi tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziţi-vă, e timpul, cu toţi, această ţară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu